Ce simbolizeaza marul muscat de la Apple – Povestea unui informatician de geniu


Poate nu aţi auzit de el. Nu e nici pe departe atât de celebru ca Steve Jobs.
Alan Mathison Turing(1912 – 1954) a fost un matematician britanic genial, considerat unul dintre fondatorii informaticii moderne. Era un ciudat. Îi plăceau Albă-ca-Zăpada, matematica şi… băieţii. Îi plăcea, de asemenea, să vorbească la telefon, ore întregi, cu mama sa, căreia îi povestea totul.
Îi mai plăcea să alerge la maraton şi, în câteva rânduri, a încheiat cursa printre primii.
În anul 1940, Turing se trezeşte într-o neobişnuită tabără de luptă, de fapt un laborator al celebrului MI5 britanic. Reuşeşte să contribuie la descifrarea mecanismelor maşinii de cifrat germane ENIGMA.
Alan Turing era pe cale să devină un erou al celui de al doilea război mondial. Datorită geniului său, Churchill putea primi, în fiecare dimineaţă, decriptate, mesajele de război ale lui Hitler.
După război, Turing intră la National Phisycal Loboratory, unde construieşte, în paralel cu americanii, primul calculator din lume.
Din păcate, poliţia îl arestează pentru homosexualitate şi, deoarece aceasta reprezenta un delict, pledează vinovat şi acceptă, îl locul închisorii, un tratament chimic pe bază de estrogeni.
Nu rezistă psihic şi, într-o zi a anului 1954, unge un măr cu cianură, muşcă o dată şi moare.
Laurrent Joffrin, autorul cărţii Istoria codurilor secrete scrie:
Când, în anii eroici ai informaticii, în California, câţiva puşti creează într-un garaj o firmă de producţie de calculatoare, o numesc Apple şi îi dau ca emblemă un măr în culorile curcubeului – culorile mişcării homosexuale – din care cineva muşcase o dată. Muşcase şi murise. Se numea Turing.

Sursa: http://uzp.org.ro/

Valorile Romaniei


Popor sarac material stim ca suntem. Insa suntem un popor plin de valori in toate domeniile de activitate, fie televiziune, fie actori, sportivi, bloggeri( text sau video) si multe altele. Dar nu discutam despre ele, nu le aducem in fata reflectoarelor si ii lasam sa moara in ignoranta si apoi sa ii descoperim.
Vuia, Enescu, Eminescu, Coanda, Nadia, Hagi, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, oameni tineri, oameni trecuti prin viata, oameni care nu m-au sunt printre noi, oameni despre care se discuta din ce in ce mai putin. Revistele de Cancan au vedetele lor despre care se discuta. Vedetele cancan au o problema, sunt deja putine si piata e saturata de penibilitati. Haideti sa profitam de aceasta mica gura de aur si sai pe cunoastem mai mult valorile adevarate ale Romaniei Oameni de la care avem ceva de invatat. Oameni care se feresc de orice scandal.

Va invit sa participati si dumneavoastra la un mic sondaj sa ne spuneti minim 5 oameni ce reprezinta pentru dumneavoastra o pata de valoare adusa Romaniei. Sundajul il puteti accsa aici , il puteti accesa oricand, pe o perioada nedeterminata si de oricate ori vrei, dar macar de fiecare data sa aveti minim 5 persoane din orice domeniu. Despre aceste persoane vom incepe sa discutam despre ele , vom comenta toate stirile si barfele despre ele , vom dezbate toate actiunile lor , macar sa ii cunoastem mai bine .

A freca menta ….. si originea expresiei


Folosesti expresia A freca menta , ii stii sensul pe care il are il limba romana , dar nu ii sti insa originea expresiei . Noroc cu domnul Nicolae Ariton propietarul blogului Misterele Dunarii

Uitati aici un mic fagment din Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870

„Frecatul mentei ” pe la 1870…

Una din cele mai cunoscute expresii la români este „a freca menta”, cu înțelesul de „lene, comoditatea, muncă în dorul lelii…”. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață, expresia de care discutăm conține o parte adevăr iar restul descrierea unui obicei balcanic de a fenta munca, într-un limbaj colorat, cu pierderea în timp a înțelesului original al expresiei în sine.
De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut și, probabil, pentru a respecta niscaiva ritualuri precreștine. Răspândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, au dus acest obicei și în alte regiuni, inclusiv în București și chiar în Tulcea, unde au existat în permanență comunități puternice ale acestei etnii. Familiile înstărite de români, în permanență amatoare de rafinamente și etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuțeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii și senzația de răcoare pe timpul caniculei verii.
Din acest moment, începe modificarea înțelesului expresiei prin faptul că mulți slujitori de casă preferau frecatul meselor cu mentă, ore în șir, în locul muncilor grele precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc. De aici și nemulțumirea stăpânilor gospodăriilor vis-a-vis de slujitorii care se fofilau de la muncile adevărate, preferând să frece mesele cu mentă cât era ziulica de mare. De aici și până la transformarea unei activități domestice oneste într-una depreciativă, distanța a fost extrem de mică.

Invata ca sa iei Bac-ul


Invata sa iei Bacalaureatul . Invata ca inveti pentru tine . Invata , pemntru ca etapa examenului de bacalaureat te va tine minte toata viata .

Stiu ca nu iti convine situatia economica DIN TARA, dar invata si ia bacu-ul ca sa poti face linistit schimbarile in tara asta . Oricat de patrata ar fi roata , ea tot se va roti  .

Nu esti multumit se sistemul scolar din Romania . Te inteleg si eu inca sunt parte din acest sistem . Un sistem prea teorietizat.  Si sa sti ca este unul din cele mai bune si inca laudate sisteme de invatamant . Inca mai vin studenti straini in Romania sa invete . Un sistem oricum bun si ieftin . Invata sa iei Bacalaureatul si incearca sa il schimbi . Oricat de patrata ar fi roata si cat e multe bete fa in asa fel incat sa smulgi tu primul bat din roata . Generatiile viitoare poate o sa iti multumi.

Nu iti place ca e prea mult scandal , manelizare si uratenie prin presa ? Atunci invata , ia-ti bacalaureatul , muncesti si fa ceva bun . Odata si veetele de carton vor disparea la fel ca si baloanele de sapun.  Uita-te cum artisti din tineretea parintilor nostri inca mai sunt undeva sus chiar ai acum la 30-40 de ani de activitate . Au invatat , au muncit , si intoteauna au luat-o de la capat . Oricat de patrata ar fi roata , tot putem sa o rotim.

Esti nemultumit ca salariile sunt mici , ca nu avem locuri de munca , ca statu roman pune bete in roate tuturor afacerilor din Romania ? Da , esti la fel de nemultumit ca si mie . Nici eu nu suntmultumit de cum evoleaza sistemul de locuri de munca din Romania . Eu voi fi inginer mecatronist . Problema e ca in mare parte am doar cateva optiuni de a ramane in tara , printre astea se numara Daymler, Dacia si Ford .  3   mari uzine  Controlate de multinationale . ele cat si micile companii vor experienta si aptitudini care ar fi trebuit sa le am prin ceva practic . Cum teoria ca teoria si practica ne omoara , va rog sa invatati sa puteti plati un viitor somer cu diploma .  Oricat de patrata este roata , invata sa o rotesti si asa .

Invata si ia-ti Bacalaureatul . Parinti tai si statul nu au bani sa tina un fraier fara bac . Ca asa esti daca nu iei bacul . Exceptand cazurile in care cei care dau bacul sunt si persoane ce nu pot sa faca ceva , tu cel ce citesti si ai tot ce iti trebuie esti un mega-hiper-giga-fraier  (asta sa nu spun cuvantul ala ce in cepe cu P si se termina cu un ROST) .  Si daca vrei sa iti depasesti conditia de fraier si sa nu ajungi ca un ala din paranteza de mai devreme atunci ia-ti naibii Bac-ul . Si sa sti ca prostia doare . Rau e tot . Mai bine un somer cu diploma decat un somer fara diploma si prost . Ca oricat de patrata ar fi roata , poti sa o rotesti , si asta doar invatand.

Vrei sa pleci din tara ca ai auzit ca acolo sunt salarii mari si nu mai stiu ce . Dar in tara ce lasi? Lasi niste parinti si alte vreo cateva milioane de oameni ce au nevoie de pensii si salarii . Te mai intorci ? Eu zic sa te mai si intorci . Orice banut de al tau face bine tari acesteia . Stiu ca statul roman este mai mult hot decat darnic . Dar te gandesti cine o sa le plateasca pensia parintilor si bunicilor tai ? Daca nu , atunci invata , ca roata e patrata si trebuie sa o facem sa se roateasca .

Modelul tau este cineva precum Moni Gabor , cea care a ajuns sus de la statutul de femeie prost situata la o femeie cu bani multi ? Atunci sa sti ca modelul Moni Gabor nu este cel mai bun .  Si nici macar  Bill Gates nu e prea bun e urmat . Indiferent ce prost care face ceva bun si a renuntat la studii ramane doar un prost ce a facut ceva bun . Undestept cu ceva studii ar face ceva si mai bun . Invata , invata si iar invata, Nu fi fraier , fi tucel care rotesti roata aia patrata, chiar avem nevoie de tine

Stiu ca la televizor vezi multi lingai , dar diferenta dintre tine si ala este ca tu vei fi unul care are ceva in cap . Un lingau care are stiinta atestata prin o diploma sa sti ca va parcurge si el repede treptele scari sociale , dar macar el are siguranta celor invatate si dobandite . Nu fi fraier , scarile alea au nevoie de rampele pentru rotile alea patrate .

Invata. Nu pierzi nimic daca iei bacul . Ai mai mult de castigat daca ai o diploma de Bac . Poti intra la o facultate . Salariul este putin mai mare daca ai si diploma de bacalaureat . Diploma e Bac este pretioasa daca vrei sa invarti roata aia patrata aflata la masina numita Romania. Si nu uita viata de student este misto . Daca Esti Student ? Atunci profita la maxim

Black Friday


Inca o mini sarbatoare sau o zi de cumparaturi preluata de la americani nostri pe care ii iubim asa de mult . Nu mai stau acum sa va povestesc Despre ceea ce este Black Fiday . Stiri despre Black Friday gasiti aici , iar pentru cine mai stie ceva engleza informatii clare despre ceea ce se intampla de BlackFriday gasiti pe wikipedia in limba engleza : Black Friday (shopping) .

Totusi ce ati cumparat sau ce ati vrea sa va cumparati ? Unde se gasesc cele mai misto oferte si care sunt magazinele care trag teapa pentru a obtine profit cat mai mare ?

TU TACI, TACEREA POPORULUI ROMAN


Scrisoare deschisă poporului român transmisa de arhimandritul Iustin Parvu – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

Popor român ,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţ
i! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi
mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.

NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.

De ce te laşi dezbinat ? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ? –
Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci!
Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. Tu taci!
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci!
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci!
Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci!
Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci!
Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci!
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci!
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci !
Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci!
Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci!
Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci!
Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci!
În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci!

– Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci!

– Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci!
Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci!
Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci !
Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci!

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci!
Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine. Tu taci!
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci!
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi – Tu taci!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. –
Cât o să mai taci ?

Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.
Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria !

Citeste! Ai inteles? Nu trebuie sa mai taci! Gandeste la ce ai fost. Doreste-ti sa fii mai mult decat ai fost! Incepe prin a „vorbi.” Sa auda, sa-i apuce frica, ca nu suntem muti ci, multi. Sa strigam trezirea poporului Roman.

„Fratie si dreptate!” Ce bine suna atunci. Ce bine ne poate face si acum.

„O timp strãbun – a ta stihie
S-a potolit gonind prin hãu,
Strig: unde esti tu Tãrtãrie?
Prin vremuri n-aud rãspunsul tãu.
Se-ascunde gându-n depãrtare
Desertul uitãrii, mut
Dar a-nviat a ta chemare
În micul ti-mpietritul lut.
El a sosit ca ciocârlia
Solia fratilor pre-daci
Nu, n-ai pierit în vesnicia
Care-i ucide pe cei dragi
Aud iar glasul Tãrtãriei
Un colb de val e destrãmat
si caut a ei slavã vie
Ce încã nu a rãsunat…”
Andrei Nadirov, poet rus, din Leningrad

Buna dimineata! Trezirea la noi „vorbe.” Neuitand ca,

„Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

Anunturi , schimbari si modificari


Dupa cum stiti Blogul fara nume avea pe rol 5 proiecte anuntate , pe langa lista intreaga de campanii care au inceput , se desfasoara sau inca nu au inceput sa functioneze asa cum era planuit initial .
in urma acestor Campanii si proiecte reiesisera 3 pagini , care actualmente nu mai exista pe blogul Nostru . Momentan Proiectele au fost Preluate pe blogul groapa de nisip . Pe ele le putei gasi sub forma urmatoare acum : Proiectul Coreea ; Proiectul China , Proiectul 3 in 1.
Tot pe Groapa de Nisip vezi gasi si lisele cu campaniile , seriile pe care le voi realiza si statistici . O mare parte a statisticiilor privind seriile dezvoltate de noi le voi prelua aici pe blogul acesta .

Privind proiectul 3 in 1 , anuntasem in varianta originala a articolului 3 noi pagini in asteptare o anumita varianta a proiectului 3 in 1 . acum dupa cum se observa in ultimul update regulamentul si modul de desfasurare este explicat in Proiectul 3 in 1.

Oficial Imnul blogului numai este cel din postul Imnul blogului, desi facusem alte posturi inainte in care va rugam sa aleg imnul , aceste posturi fiind Imnul Oficial Blogului si Imnul Blogului – varianta noua , toate melodiile propuse in aceste 3 variante devenind azi melodiile reprezentative ale blogului . Despre un imn al blogului nu se poate vorbi momentan acum . Curand poate cu ajutorul Dumneavoastra o sa desemnam cu adevarat un imn petru blog. Pana atunci singurul imn este cel al Romaniei , Desteapta-te romane.

Intrarea Domnului in Ierusalim / Floriile – La multi ani celor cu nume de flori


Azi , 8 aprilie 2012 , crestii de rit ortodox sarbatoresc Intrearea Domnului inIerusalim sau sarbatoarea Floriilor . Pentru mai multe detalii despre aceasta sarbatoare cititi in articolul Duminica Floriilor.

Pentru toti cititorii care poarta nume de flori le uram din suflet un sincer si calduros LA MULTI ANI!

Istoria ascunsa a omenirii


“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau,mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca, desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent?

Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste “cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor “Arheologia interzisa” si “Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

“Involuatii” stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care “EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.

Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau “vanate”, in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris “mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in “buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne “sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se “injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca “eu” sa fie in centrul lucrurilor si “mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca “eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei “Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept “bazaconii”.

Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.

Mai gandeste-te un pic
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: “cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum “Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? “EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.

Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?

Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

Sursa : 2012.en

Despre celebrul aspartam


Aspartam este denumirea tehnica (produsul chimic) a celebrelor NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, etc. Aspartamul a fost descoperit accidental in 1965, cand James Schlatter, chimist la compania G.D. Searle, testa un medicament anti-ulcer.

Codul european pentru aspartam este E 951, si este „inrudit” cu E 950 (acesulfam K), facand parte din categoria indulcitorilor chimici (artificiali).

Despre „beneficiile” folosirii aspartamului s-a scris foarte mult. Revista Nexus a acordat acestui subiect o deosebita atentie: doua numere (din oct. – nov.1995 si dec.1995 – ian.1996) au gazduit importante articole despre aspartam si ce se ascunde in spatele afacerii.

Aspartamul este, de departe, cel mai periculos aditiv chimic de pe piata alimentara. Un raport al FDA (Administratia Alimentelor si Medicamentelor din SUA) releva faptul ca peste 75% din reactiile adverse reclamate de aditivii sintetici se datoreaza aspartamului!

Multe dintre aceste reactii sunt foarte serioase, printre acestea fiind prezenta chiar moartea, dupa cum se releva intr-un raport al DHHS (Departamentul de Sanatate si Servicii Umane) al SUA din 1994. Iata doar cateva din cele peste 90 de simptome documentate in raport: spasme musculare, probleme de vedere, atacuri de panica, vorbire ingreunata, tahicardie, palpitatii, pierderea memoriei, pierderea auzului, ameteli, dureri de cap, dureri generalizate, depresie, oboseala accentuata, iritabilitate, insomnie, respiratie ingreunata, etc.

Cercetatori care studiaza efectele aspartamului au aratat ca acesta declanseaza si agraveaza urmatoarele boli cronice: tumori pe creier, scleroza multipla, epilepsie, boala Parkinson, sindromul Alzheimer, retardare mintala, fibromialgie, diabet, etc.

Aspartamul este fabricat din trei substante chimice: acidul aspartic, fenilalanina si metanol. In cartea „Prescription for Nutritional Healing”, scrisa de James si Phyllis Balch, aspartamul se afla pe lista denumita „otravuri chimice”. Dupa cum veti vedea, acesta este adevarul.

Dr. Russell Blaylock, profesor de neurochirurgie la Universitatea Mississippi, a publicat o carte in care arata detaliat care sunt efectele distrugatoare ale aspartamului, folosind aproape 500 de referinte stiintifice. De asemenea, el mai arata si distrugerile datorate glutamatului, aditiv care contine 99% acid glutamic.

Aspartatul si glutamatul sunt neurotransmitatori, adica faciliteaza transmiterea de informatii de la un neuron la altul. O cantitate prea mare de aspartat sau glutamat va duce la distrugerea ireversibila a unor neuroni datorita unui influx excesiv de calciu in aceste celule. Acest „supliment” de calciu pe care neuronul il primeste, va determina formarea de radicali liberi in exces care ucid celula. De aceea aspartatul si glutamatul sunt denumite excito-toxine: stimuleaza celulele neuronale pana le omoara!

Acidul aspartic este un aminoacid. In forma sa libera, el duce la cresterea nivelului din sange al aspartatului si glutamatului. Dupa consumarea unor produse care contin aspartam sau glutamat, creste nivelul din sange al acestor neurotransmitatori, adevarate excito-toxine.

Creierul primeste astfel un nivel excesiv de aspartat sau glutamat si distrugerea neuronilor incepe galopant, iar marea majoritate (peste 75%) a neuronilor din anumite zone din creier sunt morti inainte de a apare vreun simptom vizibil. Toate aceste afirmatii sunt bine documentate si demonstrate de dr. Russell Blaylock in cartea sa.

Cateva dintre cele mai importante boli cronice agravate sau declansate de excito-toxine ca aspartamul si glutamatul sunt: pierderea memoriei, scleroza multipla, pierderea auzului, dementa, hipoglicemie, leziuni cerebrale, boala lui Parkinson, Alzheimer, epilepsie, dereglari hormonale.

Riscul este mult marit pentru nou-nascuti, copii, femei insarcinate, batrani si bolnavii cu probleme cronice de sanatate. Desi, in general, FASEB (Federatia societatilor americane pentru o biologie experimentala) este de acord cu toate hotararile FDA, in acest caz a declarat ca „este mai prudent sa se evite folosirea suplimentelor alimentare care contin acid glutamic de catre femeile insarcinate, nou-nascuti si copii.”

Acidul aspartic din aspartam are aceleasi efecte nefaste ca si acidul glutamic. Dintre principalele efecte, amintim doar cateva: dureri de cap, greata, dureri abdominale, oboseala accentuata (prin impiedicarea glucozei de a ajunge la neuroni), insomnie, deficiente de vedere, atacuri de panica, depresie, astm si probleme severe de respiratie.

Persoanele care au consumat aspartam s-au plans cel mai adesea de pierderea memoriei. Acesta este efectul cel mai important, dupa numarul mare de cazuri.

Blaylock nu este singurul medic celebru care apare in aceste cercetari. Printre cei care au vorbit despre distrugerile cauzate de aspartat si glutamat se numara si dr. Adrienne Samuels, psiholog specialist in cercetare. Un altul este Olney, profesor in departamentul de psihiatrie de la scoala de Medicina din Universitatea Washington. El este unul dintre cei mai faimosi medici, o autoritate in acest domeniu. El chiar a informat compania Searle in 1971 despre faptul ca acidul aspartic provoaca gauri in creierul cobailor folositi la experimentele cu aspartam. Lista celor preocupati de efectele acestor excito-toxine este insa mult prea mare pentru a fi trecuta aici.

Un alt component al aspartamului este fenilalanina. Acesta este un aminoacid care se gaseste in mod natural in creier. Persoanele care sufera de fenilcetonurie, nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta duce la un nivel periculos de mare al fenilalaninei in creier, deseori mortal. S-a demonstrat ca prin consumul de carbohidrati asociat cu aspartam apare cresterea concentratiei de fenilalanina din creier, chiar si la persoane care nu sufera de fenilcetonurie! Aceasta nu este o teorie, toate experimentele facute pana acum demostreaza acest lucru cu prisosinta.

Odata cu marirea nivelului de fenilalanina din creier, concentratia de serotonina va scadea foarte mult, aceasta ducand la depresie si alte probleme emotionale grave.

Chiar si o singura folosire a aspartamului duce la cresterea cantitatii de fenilalanina din sange. O poveste impresionanta despre consumul de aspartam a fost recent publicata in „Wednesday Journal” in articolul „Un cosmar cu aspartam”.

John Cook a inceput sa bea 6 – 8 racoritoare dietetice in fiecare zi. Simptomele de inceput au constat in pierderea memoriei si dureri de cap frecvente. Mai mult, simtea nevoia de si mai multe racoritoare dietetice. Starea de sanatate s-a deteriorat asa de mult incat a ajuns la schimbari comportamentale radicale si accese de furie violente. Desi nu suferea de fenilcetonurie, analizele de sange au aratat un nivel al fenilalaninei de 80 mg/dl. De asemenea, s-a constatat deteriorarea creierului si functionarea anormala a sistemului nervos central. Dupa ce a renuntat complet la consumul de aspartam, starea lui de sanatate s-a ameliorat dramatic.

Blaylock demonstreaza ca un nivel crescut de fenilalanina in creier duce pana la urma la schizofrenie. De aceea, folosirea regulata a aspartamului a dus la cresterea vanzarilor de Prozac pentru a controla schizofrenia. Toate acestea spre bucuria marilor concerne farmaceutice care au avut astfel un profit imens.

Ultimul component al aspartamului este metanolul, o otrava mortala. Cu totii cunoastem cazuri de alcoolici impatimiti care au consumat metanol, ajungand orbi sau chiar murind. Metanolul este eliberat gradat in intestinul subtire sub actiunea enzimei chimotripsina.

Prin incalzirea aspartamului la o temperatura mai mare de 30 de grade Celsius (cazul fabricarii de dulciuri dietetice – fara calorii – pe baza de aspartam) metanolul este eliberat si, deci, prezent ca atare in alimentul respectiv.

Odata ajuns in corp, metanolul de descompune in acid formic si formaldehida, care este o neurotoxina mortala. Cercetarile arata ca formaldehida este o otrava cumulativa pentru ca nu se mai elimina, odata ajunsa in corp.

Simptomele otravirii cu metanol includ migrene, ameteala, greata, dezordini gastrointestinale, slabire, pierderea echilibrului, friguri, pierderi de memorie, dereglari comportamentale, etc.

Cele mai bine cunoscute probleme cauzate de otravirea cu metanol sunt cele legate de pierderea vederii, micsorarea campului vizual, vedere in ceata, distrugerea retinei si orbire. (Probabil ca de aici vine numele gumei de mestecat ORBIT… fara zahar!)

Formaldehida este o substanta cancerigena cunoscuta care afecteaza ADN-ul si duce la malformatii congenitale. Datorita lipsei anumitor enzime, oamenii sunt mult mai neajutorati in fata acestei toxine decat animalele. De aceea, testele cu aspartam facute pe animale nu reflecta realist pericolele pentru oameni: acestea sunt mult mai mari!

Asa cum a aratat dr. Woodrow Monte, director la Food Science and Nutrition Laboratory din Universitatea Statului Arizona, „nu exista studii care sa evalueze efectele mutagene, teratogene sau carcinogene ale administrarii metanolului, pe oameni.” El chiar a dat in judecata FDA cerind sa interzica aspartamul, cel putin pana la noi cercetari, afirmand ca „odata ce aprobati aspartamul, nu se va mai putea face nimic pentru a repara greseala”, asa cum a fost si cazul cu zaharina, cunoscut agent cancerigen, „sau cu Dumnezeu stie ce alte substante care insulta constitutia umana cu aprobare guvernamentala”.

La putin timp dupa aceasta interventie, comisarul FDA responsabil cu aspartamul – Arthur Hull Hayes Jr. – a aprobat folosirea aspartamului, dupa care a demisionat din FDA fiind angajat la compania Searle, cea care fabrica aspartamul!

Nu este singurul nume care a beneficiat de pe urma aprobarii aspartamului. Donald Rumsfeld, cunoscuta figura din administratia Bush, a fost angajat al firmei Searle (director executiv) inainte de a-si oferi serviciile guvernului…

In actul „inconstient” din 1993, FDA a aprobat aspartamul ca ingredient in produsele alimentare preparate prin incalzire la mai mult de 30 de grade Celsius!!! Este vorba de celebrele – din pacate – dropsuri fara zahar, cu zero calorii (Orbit, Golia, Cool mint, etc.), si toata gama de produse dietetice de patiserie si cofetarie.

Si totusi, de ce nu auzim despre aceste lucruri? De ce nimeni nu spune nimic? Cauzele sunt:

1. Lipsa de interes din partea populatiei. Bolile si accidentele cauzate de aspartam nu apar in ziare asa cum este reflectat un accident aviatic in mass-media.

2. Majoritatea oamenilor nu asociaza simptomele lor cu folosirea aspartamului. Pentru ca odata ce omul si-a distrus o parte importanta a neuronilor sai si a ajuns la o boala cronica, nu poate nici macar sa se gandeasca sa asocieze boala lui cu aspartamul.

Modul in care a fost aprobat aspartamul este o lectie despre cum companiile chimice si farmaceutice manipuleaza agentiile guvernamentale ca FDA, mituiesc organizatii non-guvernamentale ca Asociatia Dietetica Americana, si inunda comunitatea stiintifica cu studii fraudate sponsorizate de industria beneficiara (fabricantii de aspartam).

Erik Millstone, cercetator la Science Policy Research Unit de la Universitatea Sussex a adunat sute de pagini de probe obtinute prin Legea de libertate a informatiei (23) din SUA aratand ca:

1. Testele de laborator au fost fraudate iar pericolele au fost ascunse;
2. Tumorile cerebrale au fost „eliminate” de pe cobai iar animalele care au murit au fost inregistrate ca fiind „bine mersi” in inregistrarile de laborator;
3. FDA a fost „hranita” cu declaratii false si eronate;
4. Cei doi procurori desemnati pentru a aduce in fata instantei fabricantul de aspartam pentru frauda informationala au fost anjajati imediat de fabricant pentru a nu-si duce la indeplinire misiunea;
5. Comisarul FDA a ignorat avertismentele propriei comisii stiintifice care a cercetat cazul aspartamului iar la scurt timp dupa aprobarea aspartamului i s-a oferit un post in firma care raspundea de relatiile publice ale companiei producatoare Searle;
6. In ianuarie 1993, American Dietetic Association a primit o donatie de 75.000 dolari de la compania NutraSweet. Multe alte organizatii „independente” au beneficiat de mari sume de bani din partea fabricantilor de aspartam. Asociatia mai sus-amintita a primit bani de la NutraSweet si pentru a organiza o scoala de bucatari in Chicago (pentru a-i invata cum sa foloseasca aspartamul in preparate culinare);
7. Un cercetator independent din New England care a demonstrat pericolele consumului de aspartam este acum consultant la compania Monsanto (sora cu Searle). Un alt cercetator din sud-estul SUA a marturisit despre pericolele aspartamului asupra copiilor. Un reporter de investigatii a descoperit ca i s-a spus sa-si „tina gura” daca vrea sa nu-si piarda sponsorizarea din partea unui producator de racoritoare dietetice care este membru in asociatia NutraSweet.

Aspartamul este vandut in peste 80 de tari din lume! El poate fi gasit in: mic-dejun instant, gume de mestecat fara zahar (Orbit, Winterfresh, Airwaves, etc.), cereale, dropsuri fara zahar, bauturi racoritoare, inghetata, gelatina, sucuri de fructe, laxative, multivitamine (efervescente sau nu), suplimente alimentare, bauturi carbogazoase, indulcitori alimentari, cafea instant, iaurt, etc.

Aspartamul a fost gasit si in produse care nu mentionau acest lucru pe eticheta. De asemenea, suplimentele alimentare si tabletele de multivitamine (Centrum, Alka Seltzer, Supradyne, Sandoz, etc.) contin aspartam.

Va recomandam sa consultati si cartile urmatoare:

1. „Excitotoxinele: gustul care ucide”, (Health Press, 1994) de Russell Blaylock
2. „Aspartamul (NutraSweet), e sigur?”, (prin Aspartame Consumer Safety Network) de H. J. Roberts
3. „Aspartamul amar – o deziluzie dietetica”, de Barbara Mullarkey

sursa : Adevarul despre aspartam – E 951

Dacii in analele france


Analele Regatului Francilor (latina Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germana Reichsannalen) reprezinta o serie de scrieri cu caracter istoric, ce ne informeaza despre regatul francilor si conducatorii acestuia. Perioada istorica cuprinsa în aceste anale medievale este 741-829. Personajul central din aceste scrieri este Carol cel Mare, împaratul francilor. Informatiile sunt prezente si în Analele Sfântului Bertin (latina Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseana. În cea rasariteana, informatiile din Analele Regatului Francilor spuravietuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses, de la manastirea Benedictina Fulda. Aceste manuscrise au fost scrise aproximativ în aceiasi perioada, ca un raspuns laAnnales Bertiniani. În Annales Fuldensesgasim si informatii din Annales laureshamenses, scrise la manastirea Laurissa. Aceste manuscrise cuprind o perioada istorica de 100 de ani (703-803) si au fost copiate în 835.

În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard[1] îi mentioneaza pe daci în regiunea bazinului mijlociu si superior al Tisei, catre Morava si izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antica. Dupa o campanie militara victorioasa a lui Carol cel Mare, aflam ca acesta „…s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”.[2] Este evident ca locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioara si Dacia Traiana, numiti de catre franci „daci”, sunt urmasii dacilor liberi din antichitate.[3]

Si geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa si Dunare.[4] La vremea acestuia, teritoriul respectivAvarica Barbaria facea parte din Khaganatul Avar; geograful informându-ne ca „în Dacia (teritoriul dintre Tisa si Dunare) locuiesc avarii”.[5]

Ca si împaratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat ca nu este în interesul imperiului sau sa stapâneasca si Iazigia, urmând ca dupa cucerirea si desfiintarea statului avar sa-si limiteze granitele Imperiului Carolingian la Dunarea panonica.

Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, facându-se referire la triburile slave ale obotritilor, care, dupa spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiti si raedenecenti.[6] Despre acesti slavi aflam ca sunt vecini al bulgarilor, având Dunarea ca linie de marcaj între Dacia si Taratul Bulgar. Astfel, putem trage concluzia ca în secolul al IX-lea, bulgarii nu stapâneau si teritoriul de la nord de Dunare, asa cum afirma istoricii lor.

„DCCCXXIIII. […] Quo cum venisset et ibi natalem Domini celebrasset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.”[7]

Bibliografie

Barcacila Al., ”Dacia dela Dunare” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente si probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului National ”Carol I”, Craiova.

Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.

Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.
ScholzBernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970.

http://www.thelatinlibrary.com

Note

[1]Curtean si cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împaratilor Carol cel Mare si Ludovic cel Pios.

[2]”Carolus… per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Aceasta stire este redata în Res Gestae Avarum din anul 790.

[3]Al. Barcacila, ”Dacia dela Dunare” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente si probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului National ”Carol I”, Craiova, p.22.

[4]Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.

[5]Al. Barcacila, op.cit., p.24.

[6]Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.

[7]http://www.thelatinlibrary.com/annalesregnifrancorum.html

articol preluat de pe descopera.org si scris de Dragnea Mihai

Arhanghelii Mihail si Gavriil


Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, că simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre Rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

De ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt multe obiceiuri şi tradiţii, în folclorul religios românesc Arhanghelul Mihail fiind un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă uneori cheile Raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la Judecata de Apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate.

Această turtă se arunca în dimineaţă zilei de 8 noiembrie în târla oilor, o dată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus, era semn încurajator de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era mare supărare. În satele şi târgurile bucovinene, în fiecare an, în 8 noiembrie se fac pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar în biserici fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

„Vara Arhanghelilor” ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase numite „vara iernii”.

În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Tradiţia spune că trebuie să se aprindă lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.

Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsaritul creştin.

Sărbătoarea a fost la origine o simplă aniversare anuală a sfinţi­rii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare în cele mai vechi sinaxare ca fiind o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai târziu, ea a de­venit o sărbătoare comună tuturor sfinţilor îngeri.

Sfântul Gavriil este binecunoscut prin prezicerile sale atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament.

În limba ebraică, numele Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”, în timp ce Gavriil înseamnă „bărbat-Dumnezeu”.

sursa ” Elvira Gheorghiţă ; mediafax.ro

Despre canpa , marijuana si teoria conspiratiei


Ştiaţi că planta denumită „cânepă” are peste 25.000 de utilizări?
De la alimente, vopsele şi combustibili şi până la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cânepa e folosită peste tot.
Urme de cânepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton.
Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cânepă.
Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia şi datând de peste 10.000 de ani.
Cea mai veche hârtie provine din China, în urmă cu două milenii şi este făcută din fibră de cânepă.
Chiar şi faraonii au utilizat cânepa în construcţia marilor piramide.
Cânepa a devenit atât de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încât regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi.
În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă.
În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cânepă.

La fiecare 3,6 secunde câte un om moare de foame.
Seminţele de cânepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial.
Cu o concentraţie de 80% de „grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.

Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, printre care s-a folosit şi uleiul de cânepă.
În anii 1930, Henry Ford a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă.
Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă.
Peste 50% din pesticidele folosite în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului.
Dar cânepa este un material de 8 ori mai puternic decât bumbacul!
Cânepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutând la protejarea mediului înconjurător.
De asemenea, din cânepă s-ar putea fabrica hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de necesar vieţii.
Şi totuşi, de ce cânepa este atât de marginalizată în zilele de astăzi?
Doar pentru că din ea se produce şi marijuana?

Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii

Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului.
Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvântul „marijuana”?
El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a plantei de cânepă.
Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă:
– toate manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie realizată din cânepă până în anii 1880;
– în SUA, din 1631 şi până la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele în echivalent de cânepă;
– refuzul de a creşte cânepă în America în secolele 17 şi 18, era pedepsit. De exemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă refuzai să creşti cânepă;
– George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cânepă;
– 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului;
– primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtii realizate din cânepă;
– în anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3 acri de arbori;
– vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămânţa de cânepa până în 1937 (în SUA);
– primul model de maşină „T”” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă, maşina însăşi fiind realizată din cânepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care erau de 10 ori mai rezistente decât de oţelul.
– revista „Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătând că aceasta nu poate fi decât cânepa.
– iată un fragment dintr-un film documentar de 14 minute, realizat în 1942 de Departamentul Agriculturii din SUA, prin care se încurajau fermierii americani să crească cânepa pentru a susţine efortul american de război: „Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea îmbrăcăminţii. […] Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile japonezilor. Cânepa americană este necesară atât pentru industria militară, cât şi pentru celelalte industrii ale noastre.”
– cultivarea şi producţia cânepei nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.

Conspiraţia DuPont împotriva cânepei

În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune.
Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică.
Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol.
Industria naturală a cânepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%.
Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont?
Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover.
Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase.
Intenţia era foarte clară: cânepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari.
Aceşti oameni au introdus un cuvânt mexican obscur „marihuana” pe care l-au „împins” în conştiinţa Americii.

Manipularea mass-mediei în privinţa cânepei

La sfârşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana.
Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină.
Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii.
Filme ca „Reefer Madness” (Nebunia marijuanei) (1936), „Marihuana: Assassin of Youth” (Marijuana, asasinul tinerilor) (1935) şi „Marihuana: The Devil’s Weed” (Marijuana, iarba diavolului) (1936) erau pelicule de propagandă create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman.
Scopul lor era acela de a câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile anti-marijuana.
În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei.
Masele erau ca oile, aşteptând să fie conduse de către cei puţini.
Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate.
Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete.
Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont.
El s-a asigurat că legea va trece prin Congres.
Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie, mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa.
În septembrie 1937 cânepa a devenit ilegală.
Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă.
Congresul american a interzis cânepa pentru că i s-a spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă.
Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent.

În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc.

Care e adevărul?

Cânepa, planta minune

Cânepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn.
Mult mai puţine chimicale sunt necesare pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn.
Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepei îi este destul un singur sezon.
Iată câteva din întrebuinţările pe care cânepa le-ar putea aduce omenirii:
1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă.
Materialele plastice din cânepă sunt biodegradabile.
De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei.
Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.
2) Din cânepă se pot face medicamente.
Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici.
Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.
3) Cânepa poate ajuta la combaterea foametei în lume.
O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cânepă.
Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari.
De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol.
Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.
4) Din cânepă se pot face haine durabile.
Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul timpului.
Dar în anumite state din SUA ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o infracţiune.
Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cânepă?

Spuneţi NU manipulării noastre de marile companii!
Lumea e nebună, dar asta nu înseamnă că voi trebuie să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi vestea.
Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul.
Folosiţi produsele din cânepă.
Eliminaţi cuvântul „marijuana” şi gândiţi-vă la povestea care a fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi.
Cânepa trebuie să fie utilizată în viitor, căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.
Spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă.
Reclamele de la TV spun că „dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande”.
Ultimele reclame de la TV spun chiar că „dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniţi terorismul!”
Incredibil!
O plantă atât de minunată cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă”.
Atât de departe s-a ajuns prin manipularea noastra.
Dar nu uitaţi câteva cifre foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza fumatului!
1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului!
Dar nimeni n-a murit până acum din cauza canabisului!
Industria petrochimică a distrus natura şi nu folosirea cânepei.
Care sunt adevăraţii ucigaşi?
Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele?
Prejudecata că marijuana ar crea o stare apropiată stării de beţie este una falsă. E adevărat că marijuana te face să simţi că timpul se scurge mai încet şi astfel poţi deveni mai sensibil.
Dar astfel, poţi aprecia mai mult artele şi poţi deveni mai aproape de natură, starea acestea fiind total opusă stării de beţie.

Deci, din contră, devii mai conştient.

În concluzie, motivul pentru care cultivarea cânepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare, este faptul că MILIARDARII PLANETEI DORESC SĂ RĂMÂNĂ ÎN CONTINUARE MILIARDARI, în detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea obţine din cânepă!

Sursa: http://biserica.org/

Leapsa: Ce parere aveti despre Bambuser?


Bambuser este un web site folosit ca si unealta de bloggerii care doresc sa faca video-blogging, sau emisiuni on line, precum Blogatu.

Daca ai un blog sau vrei sa te crezi un mic Dan Diaconescu foloseste acest sistem . NU pierzi mai nimic. Doar te faci cunoscut. Aveti mai multe modalitati de a-l folosii:un telefon decent cu camera video cu conexiune la net sau camera web de la calculator sau laptop .

In concluzie, daca vrei sa fii un mic Dan Diaconescu Foloseste acest Mic acest site: Bambuser el este una din solutiile pentru cei care doresc sa faca video blogging sau o mica televiziune online .

Lupta impootriva cancerului


Acesta minicampanie am preluato de pe facebook la initiatiativa unei doamne profesoare de la un colegiu din Ramnicu Valcea . Este o campanie care se doreste a constientiza problema cancerului si de ane aduce mai aproape de cei care au fost loviti de aceasta cumplita boala :CANCERUL

Toti ne dorim o masina noua,un telefon nou,sa slabim,dar o persoana care are cancer isi doreste doar un singur lucru ….sa lupte impotriva lui. stiu ca 97% din voi nu puneti asta pe peretele vostru, dar 3 %din prietenii mei da. Pune acest mesaj pe perete in onoare cuiva care a murit de cancer sau lupta cu el acum..

Lupta impotriva lui . Nu te lasa invisn de boala . Lupota pana la ultima ta suflare impotriva acestei cumplite incercari . Fi alaturi de cel care e apasat de aceasta boala . Nu il lasa sa moara . Toti oameni suntem datori cu o viata pe acest pamant . Trebuie sa luptam cu orice boala . Rugati-va LUi Dumnezeu sa va ajute sa treceti peste Aceasta boala . Nu va lasati Doborati . Singurl care poate pune capat vietii noastre este Dumnezeu si numai El . Viata este darul cel mai de prisos pe care El ni l-a putut oferi . Nu Il PIerdeti . Numai Dumnezeu poate sa isi ia acest cadou inapoi . Luptati cu demnitate .

Google plus


A aparut un nou site de socializare . Si al treilea proiect de acest gen de la google . Momentan se afla In faza de testare . Eu am avut noroc sa ma aflu printre cei care au primit invitatie , dar ghinionul meu a fost ca am primit aceasta invitatie mult prea tarziu ca sa pot face si eu o invitatie .
Insa nu e bai . cine vrea sa vada ceea ce discut eu pe Google plus poate sa scrie un comentariu la acest post cu orice text numai sa aiba o adresa de email valida si personala . Insa nu puteti inca interactiona cu adevarat asa cum faceti pe Facebook sau twitter.
Ce sa spun despre acest serviciu . Este momentan o combinatie intre Facebook si Twitter . Iti poti baga Prietenii in Diverse cercuri ( asemanator cu listele de pe facebook ) , insa (aici intra asemanarea cu twitter) prietenia legata este momentan unilaterala , prietenul care este la capatul celalalt poate sa nu te aiba la el in lista .
Ghinionul multora care intra pe site-urile de socializare doar pentru a se juca . Momentan pe Google plus nu exista nic macar un joc simplu .
Si sa nu uitam poti sa te distrezi cu prieteni pe Google plus vazandu-te prin camera .
Tot ce iti trebuie ca sa te inregistrazi pe acest sistem este sa ai o adresa gmail .
Asteptati dragii mei pana se deschid portiile google plus pentru a testa din plin acest site . Si aveti sa va lasati de Facebook repede ( experienta personla isai spune cuvantul – am stat de ieri mai mult pe google plus decat pe facebook ) .

Sfarsitul lumii amanat iar


Sfarsitul lumii se amana! Harold Camping, cel care a prezis Apocalipsa, e de negasit!

Pastorul american Harold Camping a prezis un cutremur-gigant, cum nu s-a mai simtit pana acum, care va face inconjurul lumii si va rade omenirea de pe fata pamantului. La fix 7000 de ani de la Potopul Biblic.

Cei care l-au crezut orbeste pe pastor si au vandut tot, au acum ce sa regrete. Intre timp, apostolul Apocalipsei e de negasit. Postul lui de radio difuzeaza intr-una muzica religioasa, rugaciuni si sfaturi, dar toate inregistrate dinainte si fara legatura cu Ziua Judecatii de Apoi.

Si in Romania, unora li s-a parut plauzibila proorocirea pastorului american. Intr-o prima instanta pastorul a prezis ca Apocalipsa va avea loc la ora 6 seara, ora locala oriunde ne-am afla. Insa, meridian dupa meridian, ora 18:00 a venit si a trecut fara sa se produca niciun cataclism.

A existat insa si varianta B, potrivit careia Apocalipsa urma sa aiba loc la ora 6 seara, ora Americii. Adica undeva intre 2 si 6 dimineata ora noastra, in functie de coasta. Din nou nimic.

Patriarhia Romana refuza sa comenteze speculatiile legate sfarsitul lumii. Ieri, unul dintre cei mai importanti conducatori ai Bisericii Ortodoxe Grecesti le-a vorbit, printre altele, credinciosilor adunati pe dealul Mitropoliei, in Bucuresti, si despre apocalipsa.

Posterele uriase care anunta 21 mai 2011 drept ziua sfarsitului lumii au impanzit orase din intreaga planeta. Inclusiv de la noi. Cine se uita cu atentie observa insa ca este vorba despre o reclama la un post de radio. O afacere estimata la 120 de milioane de dolari.

Eu cel putin nu am simtit niciun cutremur si nicio schimabare . Poate oi fi printre cei care au fost rapiti de Dumnezeu . Dar problema e : de ce naibii inca sunt in camera de camin si nu in rai ????
Voi cum ati petrecut ultimele 20 de ore ??? Astept comentariile voastre cu si despre aceasta stire si despre acest domeniu in care multi isi dau cu parerea despre sfarsitul lumii

Despre Anul European al Voluntariatului


http://www.voluntariat.ro/despre_aev.htm

„Ce inseamna Anul European al Voluntariatului?

Anul 2011 a fost declarat Anul European al Activitatilor de Voluntariat care Promoveaza Cetatenia Activa prin Decizia Consiliului Uniunii Europene Nr. 15658/09 din 24 noiembrie 2009 privind Anul european al activitatilor de voluntariat care promoveaza cetatenia activa; 2011, pe scurt Anul European al Voluntariatului 2011 (AEV 2011).

AEV2011 se va derula sub sloganul:
Ofera-te voluntar! Schimba ceva!

Principalele argumente care au stat la baza acestei decizii bazate pe documente si politici europene existente pot fi sumarizate astfel:

Incurajarea cetateniei active constituie un element cheie pentru consolidarea coeziunii si pentru dezvoltarea democraţiei;
Voluntariatul reprezintă una dintre componentele esenţiale ale cetăţeniei active şi democraţiei, care concretizează valori europene precum solidaritatea şi nediscriminarea şi care contribuie prin aceasta la dezvoltarea armonioasă a societăţilor europene;
Activităţile de voluntariat constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la solidaritate;
Activităţile de voluntariat sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunităţi şi societate în întregul ei şi reprezintă un mod de a aborda nevoile şi provocările umane, sociale, intergeneraţionale şi de mediu.

Scopul general al anului european este acela de a încuraja şi sprijini – îndeosebi prin schimburile de experienţă si de bune practici – eforturile depuse de Comunitate, de statele membre, de autorităţile locale şi regionale pentru a crea la nivelul societăţii civile condiţii favorabile voluntariatului în Uniunea Europeană (UE) si pentru a spori vizibilitatea activităţilor de voluntariat în UE.
Obiectivele AEV2011

1. Depunerea de eforturi in favoarea crearii unui mediu propice voluntariatului in UE – pentru a instaura voluntariatul ca parte din promovarea participarii civice si a activitatilor interpersonale intr-un context comunitar si pentru a inlatura obstacolele administrative si juridice existente din calea activitatilor de voluntariat, dupa caz si acolo unde este necesar;

2. Abilitarea organizatorilor de activitati de voluntariat sa amelioreze calitatea activitatilor de voluntariat – pentru a facilita activitatile de voluntariat si a ii ajuta pe organizatori sa puna in aplicare noi tipuri de activitati de voluntariat si pentru a incuraja activitatea in retea, mobilitatea, cooperarea si sinergiile din cadrul societatii civile si intre aceasta si alte sectoare intr-un context comunitar;

3. Recunoasterea activitatilor de voluntariat – pentru a incuraja stimularea adecvata a cetatenilor, a societatilor si a organizatiilor de promovare a voluntariatului si a dobandi recunoasterea voluntariatului la nivelul UE si in statele membre de catre responsabilii politici, organizatiile societatii civile, institutiile publice, sectorul educatiei formale si nonformale si de catre angajatori pentru aptitudinile si competentele dobandite prin intermediul voluntariatului;

4. Cresterea gradului de sensibilizare cu privire la valoarea si importanta voluntariatului – pentru a spori gradul general de sensibilizare cu privire la importanta voluntariatului ca o expresie a participarii civice care contribuie la preocuparile comune ale tuturor statelor membre, precum dezvoltarea armonioasa a societatii si coeziunea sociala.

Anul European al Voluntariatului 2011 se va ghida dupa urmatorul principiu director: adeziunea, mobilizarea la scara larga si participarea activa a societatii civile si a altor parti interesate. Se va urmari corelarea actiunilor dedicate AEV 2011 cu alte evenimente marcate pe parcursul anului 2011 cum sunt Anul International al Tineretului si aniversarea a 10 ani de la Anul International al Voluntariatului marcat in 2001.

Anul European al Voluntariatului 2011 va avea trei niveluri de actiune:

Nivelul european – care cuprinde actiune de amploare la scara europeana organizate de institutiile europene abilitate si de Alianta organizatiilor societatii civile;
Nivelul national – care cuprinde actiuni gestionate de organismele nationale de coordonare desemnate de fiecare stat membru;
Nivelul local – care cuprinde actiuni initiate de organizatii neguvernamentale, institutii publice, institutii de invatamant, grupuri informale, companii si alti actori inbretesati sa deruleze actiuni sub egida AEV 2011

Istoricul AEV

Etapa 1: decembrie 2006 – ianuarie 2009

ideea unui an european al voluntariatului este prima data mentionata in cadrul targului de organizatii europene Eurofestation 2004;

ideea este reluata de catre Centrul European de Voluntariat (CEV) in cadrul publicatiei „Manifest pentru voluntariat in Europa” lansata in decembrie 2006;

Centrul European de Voluntariat (CEV) pune bazele Aliantei AEV 2011 (EYV 2011 Alliance) – o retea informala de organizatii active la nivel european in domenii in care se implica voluntari;

Alianta se extinde pe durata anului 2008 si in ianuarie 2009 reuneste peste 33 de retele europene active: CEV – European Volunteer Centre, AEGEE – European Students’ Forum, AGE Platform Europe, ALDA – The Association of Local Democracy Agencies, AVSO – The Association of Voluntary Service Organisations, Caritas Europe, CEDAG – The European Council of Associations of General Interest, CESES – The Confederation of European Senior Expert Services, CSR Europe – European business network for corporate social responsibility, CVA – Conservation Volunteers Alliance, EAPN – European Anti Poverty Network, EFIL – European Federation for Intercultural Learning, ENGAGE business network, ENGSO – The European Non-Governmental Sports Organisation, ENGSO Youth – The European Non-Governmental Sports Organisation-Youth, ESAN – European Social Action Network, ESN – Erasmus Student Network, EUCLID – The Euclid Network of Third Sector Leaders, EURAG – The European Federation of Older People, Eurodiaconia, IPPF EN- International Planned Parenthood Federation European Network, ISCA – International Sport and Culture Association, ISGF – International Scout and Guide Fellowship, Johanniter International, MHE – Mental Health Europe, Solidar, The Alliance of European Voluntary Service Organisations, The Red Cross/European Union Office, The Social Platform, Volonteurope, WAGGGS – The Europe Region – World Association of Girl Guides and Girl Scouts, WOSM – The World Organisation of the Scout Movement, YFJ – The European Youth Forum.

Principalele rezultate ale actiunilor lor de lobby si advocacy in perioada citata includ:

Rezolutia Consiliului de Ministri (noiembrie 2007);
Rezolutia Parlamentului European cu privire la rolul voluntariatului in asigurarea coeziunii economice si sociale (aprilie 2008);
Declaratia Scrisa a Parlamentului European pentru sustinerea propunerii Anului European al Voluntariatului 2011 (iulie 2008);
declaratiile de sustinere ale Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor.

Etapa a 2-a: februarie 2009 – iunie 2009

4 februarie: Anuntul Comisiei Europene de incepere a pregatirilor pentru declararea anului 2011 Anul European al Voluntariatului alocat Directoratului Educatie si Cultura, unitatea Politici cetatenesti;
16 aprilie: Seminarul Parlamentului European cu tema „Parcursul catre Anul European al Voluntariatului 2011” – discuta propunerile Comisiei Europene cu privire la AEV 2011 si reactiile primite din partea Aliantei AEV 2011 si a altor factori interesati;
3 iunie: anuntul oficial al Comisiei Europene cu privire la propunerea ca anul 2011 sa fie Anul European al Voluntariatului si trimiterea propunerii catre Consiliul de Ministri si Parlamentul European (COM(2009)254 final);

Etapa a 3-a: iunie – noiembrie 2009

Consiliul de Ministri adopta propunerea cu privire la Anul European al Voluntariatului 2011 in sedinta din 23 noiembrie 2009;
Parlamentul European adopta decizia cu privire la Anul European al Voluntariatului 2011 cu o majoritate de 551 de voturi in sesiunea plenara din 26 noiembrie 2009 reunita la Strasbourg.

Blogul fara nume sustine voluntariatul pentru ca el este un produs al voluntariatului .

Houdiny


Iluzionistul Harry Houdini, nascut pe data de 24 martie 1874, la Budapesta, a fost una dintre figurile legendare ale magiei. Numele lui era asociat intotdeauna cu intamplari iesite din comun, eliberari spectaculoase si cascadorii care sfidau moartea. Chiar daca Houdini a murit acum 81 de ani, oamenii isi mai amintesc de el atunci cand sunt intrebati numele unui faimos magician.

Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor, pana a ajuns unul dintre cei mai mari experti din lume in domeniu. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, avea talentul de a-si prezenta numerele de iluzionism intr-o maniera unica.

Aducea carisma si magnetism spectacolelor sale, hipnotizand audienta care ajungea sa creada in miracole.

Magicianul, al carui nume real era Erik Weisz, s-a nascut in Ungaria si era de origine evreu. A plecat in Statele Unite impreuna cu familia la varsta de patru ani, principalele motive ale plecarii raman incerte, dar se banuieste ca antisemitismul a stat la baza acestei decizii.

Tatal lui Houdini a acceptat un post de rabin in Appleton, Wisconsin, unde a gasit o comunitate de unguri. Din nefericire insa, era foarte conservator, neputandu-se adapta ideilor liberale americane. De aceea, a fost nevoit sa plece. S-a mutat mai intai in Milwaukee si apoi la New York.

Familia avea tot timpul nevoie de bani, asa ca tanarul Eric a acceptat tot felul de slujbe ciudate pentru a o ajuta. A plecat de acasa la 12 ani sa-si caute norocul, dar dupa nici doi ani s-a intors la New York, unde familia lui inca mai locuia.

La 17 ani a fost captivat de memoriile marelui magician francez Jean Eugene Robert-Houdin si nu este de mirare ca a fost atras in lumea stralucitoare a spoectacolului si magiei, unde a gasit faima si bani. A fost atat de impresionat de viata lui Houdin incat, atunci cand i s-a cerut un nume de scena, pur si simplu a mai adaugat un „i” la numele acestuia, devenind Houdini.

Catuse inlaturate si elefanti disparuti

Initial, Houdini se specializase pe trucurile cu carti de joc. La un moment dat, el chiar se autointitulase „Regele Cartilor”, insa adevarata faima a castigat-o dupa ce a inceput sa apara pe scena cu numere din ce in ce mai bizare si mai incitante.

In 1895, cautand ceva diferit fata de ceilalti artisti, el s-a gandit sa provoace politistii unei sectii, sustinand ca poate scapa de catuse si din celula. In anii 1898-1899, in primul rand datorita acestor evadari spectaculoase, a inceput sa fie cunoscut si apreciat, au aparut angajamente mai bune.

Unul dintre numerele cu care a ramas in legenda este cel in care, pe hipodromul din Londra, a reusit sa faca sa „dispara” un elefant impreuna cu dresorul sau.

In acea perioada o cunoaste pe Wilhelminia Beatrice Rahner – „Bess”, cu care se casatoreste pe data de 22 iunie 1985. Mariajul celor doi a insemnat unirea a doua familii rigide, una catolica si cealalta evreiasca. Dar cei doi au invins prejudecatile.

Fata in fata cu moartea

La inceputul anului 1900 plecat in turneu in Europa, alaturi de sotia lui, unde a continuat sa puna la cale trucuri de iluzionism prin care insela moartea.

Cu timpul, datorita publicitatii, au venit angajamente din Franta, Olanda, Germania si Rusia. El si Bess au petrecut urmatorii cinci ani bucurandu-se de succesul european. Pe masura ce faima ii crestea, Houdini depasea toate recordurile de audienta in fiecare oras, devenind cel mai bine platit artist pe continent si in insulele britanice.

In 1920, dupa decesul mamei sale, Houdini si-a canalizat intreaga energie in incercarea sa de a demasca falsii clarvazatori sau mediumi. Vasta sa experienta in ceea ce priveste numerele de magie i-a permis sa demaste multi escroci care reusisera sa pacaleasca pana atunci oameni de stiinta si cercetatori renumiti.

Mai mult decat atat, el a fost un membru al comitetului American Stiintific care oferea un premiu in bani oricarui medium care isi putea demonstra clar abilitatile paranormale.

Pana la moartea sa, comitetul nu daduse nici un premiu. Pe masura ce faima sa de „vanator de fantome” crestea, el chiar incepuse sa se deghizeze si sa participe la sedinte de spiritism, impreuna cu un reporter si cu un ofiter de politie. Probabil ca cel mai faimos medium pe care l-a demascat a fost Mina Crandon, din Boston, care era cunoscuta ca „Margery”.

Aceste activitati l-au costat pe Houdini prietenia sa cu Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Doyle credea cu tarie in spiritism, desi Houdini insista asupra ideii ca mediile spiritiste se folosesc de anumite trucuri. Acesta a fost convins ca Houdini insusi poseda puteri supranaturale, o parere exprimata in cartea sa Granita necunoscutului.

Se pare ca Houdini nu a reusit sa-l convinga ca folosea doar elemente de scamatorie, in fata un public insuficient de antrenat ca sa-si dea seama ca era tras pe sfoara.Din aceasta cauza, din prieteni, cei doi au ajuns sa fie adversari in mod public.

Halloween – o data magica pentru caderea cortinei in cazul lui Houdini

Pe 22 octombrie 1926, in timpul unui spectacol la Princess Theater din Montreal, un student de colegiu, J. Gordon Whitehead, a cerut permisiunea de a testa duritatea muschilor abdominali ai maestrului si l-a lovit.

Acesta era un moment obisnuit al spectacolului, asa ca magicianul a ignorat durerile abdominale care l-au cuprins pentru ca nu avusese timp sa contracte muschii inainte de lovitura, continuand reprezentatia.

Ajuns la Detroit a doua zi, a fost diagnosticat cu apendicita acuta, dar a insistat sa continue spectacolele. Ultima aparitie pe scena a lui Houdini a fost la teatrul Garrick din Detroit, Michigan la data de 24 octombrie. Urmatoarea zi, el a fost dus de urgenta la Spitalul Grace din cauza temperaturii ridicat, unde i-a fost extirpat apendicele cangrenat, insa peritonita deja se instalase.

Houdini a murit de Halloween, pe data de 31 octombrie 1926, la varsta de 52 de ani.

Trupul neinsufletit a fost dus la New York. Servicul religios a avut loc in sala de festivitati a Lojii Elks, din W. 43rd Street., la care au asistat peste 2000 de persoane. Houdini a fost elogiat de rabini, apoi a avut loc o ceremonie de rupere a baghetei, oficiata de Societatea Magicienilor Americani.

Inmormantarea a avut loc la cimitirul Machpelah din Brooklyn, un loc pe care Houdini insusi il alesese.

Sedinte de spiritism pentru Houdini

Inainte de moartea sa, Houdini a spus ca ii va trimite sotiei sale un mesaj din lumea de dincolo, daca va fi posibil. In fiecare an, de Halloween, sotia sa organiza sedinte de spiritism, dar sotul ei nu a aparut niciodata.

Dupa zece ani, in 1936, dupa o ultima incercare de a a lua legatura cu sotul ei defunct, ea a stins lumanarea pe care o tinea aprinsa inca de la moartea acestuia, spunand ca „am asteptat destul. Zece ani sunt o perioada de timp suficienta pentru a astepta un barbat”.

In orice caz, traditia a ramas, si chiar si in prezent, de Halloween, se organizeaza sedinte de spiritism pentru Houdini, tinute de Sidney H. Radner, un magician care poseda cea mai mare colectie de obiecte care i-ar fi apartinut lui Houdini.

Banuit de spionaj pentru SUA si Marea Britanie

La 80 de ani de la moarte, o biografie a lui Houdini avanseaza ideea ca acesta a fost mai mult decit un simplu artist. Biografia se numeste „The Secret Life of Houdini: The Making of America’s First Superhero“ si a fost lansata in luna octombrie 2006, pentru a comemora moartea lui Houdini.

Autorii cartii, William Kalush si Larry Sloman, indica faptul ca Houdini a lucrat ca spion pentru Scotland Yard, a monitorizat anarhisti rusi si a vinat raufacatori pentru serviciile secrete din Statele Unite si Marea Britanie. Acestia au facut legatura dupa ce au citit un jurnal apartinind lui William Melville, un spion britanic, ce-l mentiona la un moment dat pe Houdini.

Melville, in timp ce lucra pentru Scotland Yard, la inceputul secolului XX, l-a ajutat pe Houdini sa devina celebru in Europa ca iluzionist, aranjindu-i un contract cu un Teatrul londonez si furnizindu-i o pereche de catuse. Biografia sugereaza ca in schimbul ajutorului lui Melville, Houdini a fost de acord sa lucreze ca spion pentru serviciile secrete britanice.

Houdini va ramane in istorie ca fiind unul dintre cei mai mari iluzionisti ai tuturor timpurilor. El a experimentat tot ce este posibil in viata unui om: a emigrat in America, a trebuit sa munceasca de la varsta de opt ani, la 12 ani a fugit de acasa, iar la scurt timp a devenit unicul sustinator al familiei sale.

International

Documentar HotNews.ro
Harry Houdini – magicianul care a sfidat moartea

Iluzionistul Harry Houdini, nascut pe data de 24 martie 1874, la Budapesta, a fost una dintre figurile legendare ale magiei. Numele lui era asociat intotdeauna cu intamplari iesite din comun, eliberari spectaculoase si cascadorii care sfidau moartea. Chiar daca Houdini a murit acum 81 de ani, oamenii isi mai amintesc de el atunci cand sunt intrebati numele unui faimos magician.

Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor, pana a ajuns unul dintre cei mai mari experti din lume in domeniu. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, avea talentul de a-si prezenta numerele de iluzionism intr-o maniera unica.

Aducea carisma si magnetism spectacolelor sale, hipnotizand audienta care ajungea sa creada in miracole.

Magicianul, al carui nume real era Erik Weisz, s-a nascut in Ungaria si era de origine evreu. A plecat in Statele Unite impreuna cu familia la varsta de patru ani, principalele motive ale plecarii raman incerte, dar se banuieste ca antisemitismul a stat la baza acestei decizii.

Tatal lui Houdini a acceptat un post de rabin in Appleton, Wisconsin, unde a gasit o comunitate de unguri. Din nefericire insa, era foarte conservator, neputandu-se adapta ideilor liberale americane. De aceea, a fost nevoit sa plece. S-a mutat mai intai in Milwaukee si apoi la New York.

Houdini, alaturi de mama si sotia lui
Foto: wikipedia.org

Familia avea tot timpul nevoie de bani, asa ca tanarul Eric a acceptat tot felul de slujbe ciudate pentru a o ajuta. A plecat de acasa la 12 ani sa-si caute norocul, dar dupa nici doi ani s-a intors la New York, unde familia lui inca mai locuia.

La 17 ani a fost captivat de memoriile marelui magician francez Jean Eugene Robert-Houdin si nu este de mirare ca a fost atras in lumea stralucitoare a spoectacolului si magiei, unde a gasit faima si bani. A fost atat de impresionat de viata lui Houdin incat, atunci cand i s-a cerut un nume de scena, pur si simplu a mai adaugat un „i” la numele acestuia, devenind Houdini.

Catuse inlaturate si elefanti disparuti

Initial, Houdini se specializase pe trucurile cu carti de joc. La un moment dat, el chiar se autointitulase „Regele Cartilor”, insa adevarata faima a castigat-o dupa ce a inceput sa apara pe scena cu numere din ce in ce mai bizare si mai incitante.

In 1895, cautand ceva diferit fata de ceilalti artisti, el s-a gandit sa provoace politistii unei sectii, sustinand ca poate scapa de catuse si din celula. In anii 1898-1899, in primul rand datorita acestor evadari spectaculoase, a inceput sa fie cunoscut si apreciat, au aparut angajamente mai bune.

Unul dintre numerele cu care a ramas in legenda este cel in care, pe hipodromul din Londra, a reusit sa faca sa „dispara” un elefant impreuna cu dresorul sau.

In acea perioada o cunoaste pe Wilhelminia Beatrice Rahner – „Bess”, cu care se casatoreste pe data de 22 iunie 1985. Mariajul celor doi a insemnat unirea a doua familii rigide, una catolica si cealalta evreiasca. Dar cei doi au invins prejudecatile.

Fata in fata cu moartea

La inceputul anului 1900 plecat in turneu in Europa, alaturi de sotia lui, unde a continuat sa puna la cale trucuri de iluzionism prin care insela moartea.

Cu timpul, datorita publicitatii, au venit angajamente din Franta, Olanda, Germania si Rusia. El si Bess au petrecut urmatorii cinci ani bucurandu-se de succesul european. Pe masura ce faima ii crestea, Houdini depasea toate recordurile de audienta in fiecare oras, devenind cel mai bine platit artist pe continent si in insulele britanice.

In 1920, dupa decesul mamei sale, Houdini si-a canalizat intreaga energie in incercarea sa de a demasca falsii clarvazatori sau mediumi. Vasta sa experienta in ceea ce priveste numerele de magie i-a permis sa demaste multi escroci care reusisera sa pacaleasca pana atunci oameni de stiinta si cercetatori renumiti.

Mai mult decat atat, el a fost un membru al comitetului American Stiintific care oferea un premiu in bani oricarui medium care isi putea demonstra clar abilitatile paranormale.

Pana la moartea sa, comitetul nu daduse nici un premiu. Pe masura ce faima sa de „vanator de fantome” crestea, el chiar incepuse sa se deghizeze si sa participe la sedinte de spiritism, impreuna cu un reporter si cu un ofiter de politie. Probabil ca cel mai faimos medium pe care l-a demascat a fost Mina Crandon, din Boston, care era cunoscuta ca „Margery”.

Sir Arthur Conan Doyle

Aceste activitati l-au costat pe Houdini prietenia sa cu Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Doyle credea cu tarie in spiritism, desi Houdini insista asupra ideii ca mediile spiritiste se folosesc de anumite trucuri. Acesta a fost convins ca Houdini insusi poseda puteri supranaturale, o parere exprimata in cartea sa Granita necunoscutului.

Se pare ca Houdini nu a reusit sa-l convinga ca folosea doar elemente de scamatorie, in fata un public insuficient de antrenat ca sa-si dea seama ca era tras pe sfoara.Din aceasta cauza, din prieteni, cei doi au ajuns sa fie adversari in mod public.

Halloween – o data magica pentru caderea cortinei in cazul lui Houdini

Pe 22 octombrie 1926, in timpul unui spectacol la Princess Theater din Montreal, un student de colegiu, J. Gordon Whitehead, a cerut permisiunea de a testa duritatea muschilor abdominali ai maestrului si l-a lovit.

Acesta era un moment obisnuit al spectacolului, asa ca magicianul a ignorat durerile abdominale care l-au cuprins pentru ca nu avusese timp sa contracte muschii inainte de lovitura, continuand reprezentatia.

Funerariile magicianului
Foto: bbc.co.uk

Ajuns la Detroit a doua zi, a fost diagnosticat cu apendicita acuta, dar a insistat sa continue spectacolele. Ultima aparitie pe scena a lui Houdini a fost la teatrul Garrick din Detroit, Michigan la data de 24 octombrie. Urmatoarea zi, el a fost dus de urgenta la Spitalul Grace din cauza temperaturii ridicat, unde i-a fost extirpat apendicele cangrenat, insa peritonita deja se instalase.

Houdini a murit de Halloween, pe data de 31 octombrie 1926, la varsta de 52 de ani.

Trupul neinsufletit a fost dus la New York. Servicul religios a avut loc in sala de festivitati a Lojii Elks, din W. 43rd Street., la care au asistat peste 2000 de persoane. Houdini a fost elogiat de rabini, apoi a avut loc o ceremonie de rupere a baghetei, oficiata de Societatea Magicienilor Americani.

Inmormantarea a avut loc la cimitirul Machpelah din Brooklyn, un loc pe care Houdini insusi il alesese.

Sedinte de spiritism pentru Houdini

Bess, sotia lui Houdini
Foto: magictricks.com

Inainte de moartea sa, Houdini a spus ca ii va trimite sotiei sale un mesaj din lumea de dincolo, daca va fi posibil. In fiecare an, de Halloween, sotia sa organiza sedinte de spiritism, dar sotul ei nu a aparut niciodata.

Dupa zece ani, in 1936, dupa o ultima incercare de a a lua legatura cu sotul ei defunct, ea a stins lumanarea pe care o tinea aprinsa inca de la moartea acestuia, spunand ca „am asteptat destul. Zece ani sunt o perioada de timp suficienta pentru a astepta un barbat”.

In orice caz, traditia a ramas, si chiar si in prezent, de Halloween, se organizeaza sedinte de spiritism pentru Houdini, tinute de Sidney H. Radner, un magician care poseda cea mai mare colectie de obiecte care i-ar fi apartinut lui Houdini.

Banuit de spionaj pentru SUA si Marea Britanie

Spionul britanic William Melville
Foto: crimelibrary.com

La 80 de ani de la moarte, o biografie a lui Houdini avanseaza ideea ca acesta a fost mai mult decit un simplu artist. Biografia se numeste „The Secret Life of Houdini: The Making of America’s First Superhero“ si a fost lansata in luna octombrie 2006, pentru a comemora moartea lui Houdini.

Autorii cartii, William Kalush si Larry Sloman, indica faptul ca Houdini a lucrat ca spion pentru Scotland Yard, a monitorizat anarhisti rusi si a vinat raufacatori pentru serviciile secrete din Statele Unite si Marea Britanie. Acestia au facut legatura dupa ce au citit un jurnal apartinind lui William Melville, un spion britanic, ce-l mentiona la un moment dat pe Houdini.

Melville, in timp ce lucra pentru Scotland Yard, la inceputul secolului XX, l-a ajutat pe Houdini sa devina celebru in Europa ca iluzionist, aranjindu-i un contract cu un Teatrul londonez si furnizindu-i o pereche de catuse. Biografia sugereaza ca in schimbul ajutorului lui Melville, Houdini a fost de acord sa lucreze ca spion pentru serviciile secrete britanice.

Houdini va ramane in istorie ca fiind unul dintre cei mai mari iluzionisti ai tuturor timpurilor. El a experimentat tot ce este posibil in viata unui om: a emigrat in America, a trebuit sa munceasca de la varsta de opt ani, la 12 ani a fugit de acasa, iar la scurt timp a devenit unicul sustinator al familiei sale.

Cum sa scapi din macara, legat si cu capul in jos, in stil Houdini:

A fost interesat intotdeauna de misterele vietii, iar in ultima perioada a existentei a devenit pasionat de spiritism.

Literary Digest l-a numit pe Houdini marele necromant al epocii – poate al tuturor timpurilor. In viata, ca si pe scena, a reusit sa puna la cale evadari spectaculoase din cele mai dificile situatii. Un singur numar de iluzionism nu i-a reusit in intreaga sa cariera: intalnirea cu propriul sau sfarsit.

Surse: Wikipedia.org, The Times, houdinitribute.com, BBC News

Ce a insemnat pentru mine serialul „Furtuna la palat”


Cine se considera fan al filmelor sud coreene si nu a auzit de drama „Furtuna la palat”( aka Wind at palace , aka Yi san ) inseamna ca nu e cu adevarat un fan . Insa pentru cine nu stie si nu a vazut un episod din acest serial am sa il povestesc in cateva randuri si apoi am sa trec la analiza „proprie si personala ” a acestui film .

Yi San este un serial de 77 de episoade difuzat de televiziunea coreeana MBC intre septembrie 2007 si iunie 2008 si, incepand cu toamna lui 2009 si pana la inceputul lunii februarie 2010 si de TVR1, intr-un maraton care nu prea ofera multora sansa de a-l savura, si datorita orei nepotrivite de difuzare.

Vezi si : Eu si …. (1) – Furtuna la palat

Nu vrem garduri pe munte


APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning. In schimb se vor inlesni alte activitati de genul exploatari forestiere, vanatoare, constructii pe teritoriul ariilor protejate, cu consecinte mult mai grave asupra echilibrului natural din aceste zone.

E vorba, printre altele, de:
– exploatari forestiere in ariile protejate, fara posibilitatea de control a acestora de catre administratori – prin excluderea articolului care prevede obligatia adaptarii amenajamentelor silvice la prevederile planurilor de management ale ariilor protejate
– constructii si investitii in parcurile nationale – prin introducerea art. 22, alineatul 11, litera i
– vanatoarea in parcurile nationale
– permiterea investitiilor in siturile Natura 2000, pe considerente economice – prin modificarea art. 28
– scoaterea din circuitul agricol sau silvic a terenurilor din ariile protejate – prin modificarea art. 27
– oprirea procesului de desemnare a ariilor naturale protejate – prin introducerea art. 11 (1), litera b2
– interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal – prin prevederile art. 53
– interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan) – prin prevederile art. 53

Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici: http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf

Daca vrti sa semnati impotriva acestei legi o puteti face aici .

sursa http://www.alternativetm.ro

Google îl aniversează pe Will Eisner, părintele benzilor desenate


Popularul motor de căutare Google şi-a schimbat astăzi logoul pentru a marca 94 de ani de la naşterea lui Will Eisner, scriitor american şi pionier al benzilor desenate.

Will Eisner s-a născut pe 6 martie 1917 şi a murit în ianuarie 2005. El a creat un studio pentru benzi desenate şi cunoscuta serie „The Spirit” şi a realizat lucrări educaționale în ceea ce privește banda desenată prin cartea “Comics and Sequential Art”.

Eisner a rămas în istoria benzilor desenate şi pentru rolul său în stabilirea nuvelelor grafice ca o formă a literaturii.

În anul 1988, au fost create premiile care îi poartă numele pentru a-i recompensa pe cei care au ceva de spus în acest domeniu.

sursa – evenimentul zilei

Campania „Citeste si da mai departe”


De azi , 5 martie 2011 , echipa Blogului Fara nume Incepe campania : Citeste si da mai departe . In ce consta si cui i se adreseaza aceasta campanie ?
Aceasta campanie consta in distribuirea articolelor celor mai interesante intre toti internautii. Aceasta campanie se adreseaza tuturor persoanelor care au sau nu un blog sau site . Celor care nu au blog/site vor putea trimite linkul la persoanele cunoascute . Cele care au site/blog vor prelua aceste materiale si le vor publica pe site-urile/blogurile lor cu specificarea sursei si cu anuntarea preluarii pe pagina noastra dedicata campaniei .
Articolele ce vor participa la aceasta campanie vor fi toate materialele postate de Blogul fara nume inaintea acestui articol si cele care vor fi scrise de azi inainte si vor fi etichetate cu „da mai departe” . Orice material viitor ce nu va prezenta „da mai departe” nu participa la aceasta campanie in mod oficial .

Daca aveti un blog/site va anunt ca puteti sa faceti parte si voi ca bloguri/site-uri sursa numai daca confirmati acest lucru in prealabil la pagina noastra dedicata acestei campanii . Singurele conditii ar fi ca sa adaugati toate blogurile/site-urile partenere in aceasta campanie in blogroll si sa dedicati fiecare cate o pagina acestei campanii pe blogul/site-ul vostru .

De ce aceasta campanie ? Pentru ca aceasta campanie vreu sa fie o campanie care sa sustina mai multe campanii ale mele sau ale celor care se vor alatura mie pentru a fi imprastiate materiale peste tot pe internet si sa ajunga anumite informatii in fata tuturor internautilor si pentru a creste astfel puterea blogosferei romanesti .
Am initiat aceasta campanie pentru ca si noi depindem de unele articole de pe anumite bloguri , unele dintre ale ar fi : Blogul Koreea film ( el ramane momentan sursa mea cea mai importanta de vizitatori , comunitatea din jurul acestui blog facand parte si din mica mea comunitate ), Blogul lui saccsiv , blogul Apologeticum si blogul Domnului Marian Bataiosul si stim ce insemna sa cauti informatii pe internet . Astfel vrem sa imprastiem informatiile mai repede pe internet decat in mof normal . Poate ca pare un poiect imposibil dar haideti sa vedem ce poate iesi inainte sa vorbim despre cum va fi .

Meci de intelegere Si spor la treaba .
echipa Blogul fara nume

Martisor


Mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care apare în tradiţia românilor şi a unor populaţii învecinate. Femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.[1] Mărţişorul este o celebrare tradiţionala a începutului primăverii, care are loc pe 1 Martie. Este o tradiţie din România, Moldova şi toate teritoriile populate de români, aromâni. Aproape acelaşi obicei poate fi găsit în Bulgaria(vezi Martenitsa), iar un obicei similar există în Albania şi Italia.[2]

Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mituri ale Mărţişorului
Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.[3]
Lupta Primăverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.[4]
Istoric

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.[5]

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât. Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului.[6] Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caş.[7] Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În prezent

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.

În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărţişor”, care începe pe data de 1 martie şi durează până la 10 martie.[4] În acest an, festivalul se află la ediţia a 44-a.

În unele judeţe ale României, mărţişorul este purtat doar primele două săptămâni. În localităţile transilvănene mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În judeţul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia oferind la rândul lor fetelor mărţişoare de 8 martie (o mică diferenţă faţă de restul ţării).

Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor la ramurile sudice ale poporului român: aromânii şi megleno-românii, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.

Fuji Yama – Muntele fără rival


Armenii au Ararat-ul, Evreii au muntele Sinai, tibetanii şi budiştii din toată lumea se înclină înspre Muntele Kailasa, arabii au muntele lor mitic Qaf, daco-geţii noştri aveau Kogaionon-ul, vechii greci aveau Olimpul. Toate marile culturi şi civilizaţii au muntii lor sacri. Japonezii nu s-au lăsat nici ei mai prejos. De milenii, Muntele Fuji veghează asupra destinului poporului nipon.

Fără seamăn

Cel mai înalt şi venerat munte al Ţării Soarelui Răsare, Fuji Yama sau Fuji San, cum mai este denumit, se înalţă semeţ, înţepând Cerul cu silueta sa albă până la înălţimea de 3 776.
Este inclus de niponi în triada munţilor sacri ai Japoniei alături de munţii Tate şi Haku.Cu toate acestea, cel care a cucerit definitiv spiritul oamenilor acestor locuri, este Fuji. Atât de mult l-au iubit, încât l-au numit Fuji Yama – Muntele fără Seamăn, fără rival, pe veci ancorat în sufletul oricărui japonez.
Din punct de vedere geologic, este un stratovulcan activ, care a erupt pentru ultima oară în anii 1707-1708.
A avut şi încă are o poziţie privilegiată în artele frumoase nipone, fiind subiect principal în capodoperele nemuritoare: ” Cele 36 de vederi ale Muntelui Fuji” şi „Cele 100 de vederi ale Muntelui Fuji”, create de marele Hokusai. Este menţionat în sute de poeme şi povestiri ale literaturii nipone. Prima sa ascensiune a fost săvârşită în anul 663, când un călugăr anonim, a primit sprijinul şi încuvinţarea zeitătilor locale, reuşind să urce până pe vârful cel veşnic înveşmântat în zăpadă. Aura de sacralitate a muntelui a făcut intangibilă apropierea femeilor faţă de el. De abia la începutul erei Meiji (anul 1868), a fost ridicată interdicţia care izgonea orice femeie din preajma muntelui. Locul avea şi o puternică încărcătură marţială, pădurile de la baza muntelui fiind locuri favorite de antrenament pentru generaţii de samurai. Prima ascensiune adevărată în termeni de alpinism a fost întreprinsă în anul 1860 de către Sir Rutherford Alcock. Acesta a străbătut traseul complet până la vârf, în 8 ore de urcuş, iar coborârea a durat doar trei ore.
Mileniile de interdicţii asupra femeilor au luat sfârşit în anul 1867, când Fanny Parkes, soţia ambasadorului britanic în Japonia, a reuşit să urce pe Fuji.
Muntele este situat în sud-vestul capitalei Tokyo, la o distanţă de circa 100 kilometri.
Astăzi, ca un preţ trist plătit poluării şi dezvoltării economice agresive, Fuji este foarte rar vizibil din capitala Tokyo, Smog-ul şi poluarea crescândă împiedică accesul vizual al japonezilor la muntele sacru al strămoşilor.

Cum ajungi

Muntele este accesibil pe toate traseele marcate, cu menţiunea că sezonul oficial de ascensiuni este deschis doar în lunile iulie şi august. Chiar şi în aceste luni de vară, când în Tokyo sunt 40 de grade cu plus, pe munte temperaturile coboară sub limita îngheţului, deci mare atenţie la hainele şi echipamentul luat în rucsac.
Din Tokyo, cel mai uşor şi accesibil mod prin care se ajunge la Fuji, constă în autobuzele speciale. Pornesc din Shinjuku până la Kawaguchiko, a cincea staţie. Dureaza cam 2 ore, şi costă 2 600 de yeni. Şi mai ieftin ieşi dacă iei trenul Odaky din Shinkuku până la Gotemba. Dacă banii nu sunt o problemă pentru tine, poţi închiria un ghid particular, dar nu uita că eşti în Japonia totuşi. Iar preţurile sunt mai scumpe decât oriunde altundeva pe planetă.

Sus

Odată ajuns(a) la poalele măreţului munte, nu ai de ales. Trebuie să îl urci. Este munte de peste 3000 metri înălţime, dar nu trebuie sa te sperie. Din contră, japonezii susţin dintotdeauna că urcatul pe Fuji Yama este o experienţă spirituală care marchează definitiv orice pământean. Popor înclinat spre artistic şi spiritual, niponii ştiu ce spun…
O veche zicală japoneză spune că un om întelept va urca pe Fuji o singură dată în viaţă, pe când un prost va urca de mai multe ori şi tot degeaba…
Înapoi la munte, merită reţinut că oamenii activi, sportivii de performanţă sau cei cu o condiţie fizică de invidiat reuşesc să urce muntele în circa două ore, dar majoritatea oamenilor reuşesc aceeaşi performanţă într-un interval de 4-8 ore, depinzând de numeroşi factori, printre care vârsta, starea de sănătate şi condiţia fizică generală, sunt cei mai importanţi. Pentru o ascensiune obişnuită ghizii recomandă o pereche de ghete solide, echipament împotriva ocazionalelor ploi, şi ceva de purtat pe cap. În nici un caz nu vă aventuraţi în pantaloni scurţi, şorturi tip bermuda sau fuste. Potecile sunt mărginite de tufe şi arbuşti spinoşi, care, în acest caz vă vor lăsa amintiri de nedorit. Ca sa nu mai pomenesc de frigul pătrunzător de la înălţimi. Aproximativ 4 persoane care au ignorat sfaturile respective, mor în fiecare an, pradă hipotermiei care se înstalează pe Fuji.
Alte ustensile folositoare, care nu ar fi de dorit să vă lipsească sunt următoarele: lanternele în caz de ascensiune de noapte, ochelarii de soare, saci de plastic pentru avă cara înapoi gunoiul, şi mai ales monede de 100 de yeni, foarte folositoare pentru accesul la toaletele instalate pe marginea drumului. Nu uitaţi nici de apa de băut, deoarece o ascensiune pe Fuji provoacă oricui o deshidratare serioasă. Aproximativ 300 000 de persoane urcă muntele anual, aşa că dacă te vei pregăti serios şi nu vei ignora sfaturile ghizilor, vei reuşi fără probleme.

Ce faci acolo

Sunt patru mari trasee pentru vârf care pornesc de la a cincea staţie de popas, anume: Kawaguchi, Subashiri, Gotemba şi Fujinomiya.
De la poalele muntelui, pornesc traseele Shojiko, Yoshida, Suyama şi Murayama.
Traseul care porneşte de la Lacul Kawaguchi este cel mai popular, deoarece la baza sa este amenajată o mare parcare auto, precum şi numeroase cabane.
Dacă paragliding-ul se numără printre pasiunile tale, mergi pe traseul Gotemba. Între Subashiri şi piscul Hoei-zan există toate conditiile necesare practicării acestui frumos sport extrem, accesibil doar celor temerari.
Dacă vrei să inoptezi pe munte, preţul mediu pentru o noapte într-o cabană încălzită, plus mâncarea, este de 5250 yeni. Odată ajuns(a) pe vârf, care este de fapt conul vulcanului, vei trece printr-o poartă tradiţională japoneza, celebra Torii.
Imaginile sunt superbe şi atât !
Dar muntele în sine, ascunde multe alte locuri de neuitat unde ai impresia că imaginarul mistic nipon s-a strecurat pe neaşteptate în lumea high-tech a Japoniei moderne.
Un astfel de loc, ocolit de tehnologizarea agresivă, este pădurea Aokigahara, situatâ la baza muntelui, spre nord-vest.
Pădurea este omniprezentă în poveştile folclorice japoneze cu demoni, fantome şi spiriduşi. Pădurea are un renume deosebit de sumbru, deoarece în vehime, aici era locul unde familile sărace îşi abandonau copii bolnavi, precum şi pe bătrânii aflaţi în pragul Marii Treceri. Astăzi, pădurea deţine un alt trist record: După oraşul San Francisco, este a doua locaţie celebră pentru numărul mare al sinuciderilor anuale. Din anul 1950, peste 500 de japonezi au ales să îşi încheie definitiv socotelile cu Viaţa. Pădurarii descoperă anual circa 30 de cadavre ale sinucigaşilor, cu un maxim de 80 de auto-victime în anul 2002. În afară de renumele său care strecoară fiori reci celor mai slabi de înger, pădurea este unul dintre ultimele refugii pentru speciile rare de plante şi animale din Japonia.
Cu sau fără păduri pline de fantome şi suflete neodihnite, nopţi nefiresc de reci, şi cel mai rău lucru: preţuri piperate, experienţa Muntelui fără Seamăn trebuie trăită de oricine are privilegiul de a vizita Ţara Soarelui Răsare .

Sursa : Descopera travel

Jules Verne


Jules Verne s-a născut la Nantes, fiu al unui procuror, Pierre Verne și al soției sale, Sofia. Fiind cel mai mare din cei cinci copii ai familiei, el și-a petrecut copilăria acasă cu părinții săi, pe o insulă vecină cu Râul Loara. La vârsta de 9 ani, a fost trimis la școală, la Liceul Nantes. Jules a studiat Latina, pe care a folosit-o în povestirea sa scurtă, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls (mij. anilor 1850).

Debutul în literatură

După ce a terminat studiile de la liceu, Verne a plecat la Paris, pentru a-și continua studiile.
În 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria și compunea mai mult decât învăța pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar. În perioada aceasta s-a întâlnit cu autori de reputație, cum ar fi Alexandre Dumas și Victor Hugo, care i-au dat niște sfaturi foarte bune. Însă cea mai mare realizare pe plan personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul și încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie și să caute activ un editor ce ar fi putut să-i publice cartea.

Pe 4 august 1861 s-a născut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne. A fost descris de către tatăl său ca un enfant terrible (un copil teribil). Trecând peste obiecțiile exprimate de Jules Verne, el s-a căsătorit în secret cu o actriță, cu care a avut doi copii. Un moment semnificativ în viața literară a lui Jules Verne l-a constituit apariția lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanți editori francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian și mulți alții.

Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, și de atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem – scriitor și editor. Imediat după această întâlnire norocoasă Verne a publicat romanul Călătorie spre centrul Pământului (1864). Au urmat:

* De la terre à la lune – De la Pământ la Lună (1865)
* Vingt Mille Lieues sous les mers – 20.000 de leghe sub mări (1869)
* Le tour du monde en quatre-vingts jours – Ocolul Pământului în 80 de zile (1873)

Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2005 a fost anul centenarului morții scritorului marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.
[modificare] 2 Călătorii extraordinare
Jules Verne în 1856.
Pentru detalii, vezi: Voyages extraordinaires.

* Cinq Semaines en ballon (Cinci săptămâni în balon) – 1 volum
o Cinq Semaines en ballon. Voyage de découvertes en Afrique par trois Anglais. Rédigé sur les notes du docteur Fergusson – 31 ianuarie 1863 (titlul complet „Cinci săptămâni în balon. Voiaj de descoperire al Africii de către trei exploratori englezi. Redactat pornind de la notele doctorului Fergusson”)
o Cinq Semaines en ballon. Voyages des découvertes en Afrique par trois Anglais
+ 5 decembrie 1865 – prima ediție ilustrată (51 ilustrații – Riou și De Montaut)
+ 22 august 1867 – al doilea volum dublu cu Voyage au Centre de la Terre (78 ilustrații – Riou și de Montaut)(„Călătorie spre centrul Pământului”)
* Voyages et aventures du capitaine Hatteras (Călătoriile și aventurile căpitanului Hatteras) – 2 volume
o Les Anglais au pôle Nord. Le désert de glace”, Magasin,
+ Vol. 1, no. 1 – 20 martie 1864
+ Vol. 4, no. 42 – 5 decembrie 1865
o Les Anglais au pôle Nord. Voyages du capitaine Hatteras – Partea I – 4 mai 1866
o Le Désert de glace. Aventures du capitaine Hatteras – Partea II – 4 mai 1866
o Voyages et Aventures du capitaine Hatteras. Les Anglais au pôle Nord. Le Désert de glace – 26 noiembrie 1866 (259 ilustrații – Montaut) (titlul complet „Călătoria și aventurile căpitanului Hatteras. Englezii la Polul Nord. Deșertul de gheață”).
* Voyage au centre de la Terre – 1 volum
o Voyage au centre de la Terre – 25 noiembrie 1864
o Voyage au centre de la Terre
+ 13 mai 1867 – prima ediție ilustrată (56 ilustrații de Riou)
+ 22 august 1867 – al doilea volum dublu al Cinq semaines en ballon
* De la Terre à la Lune – 1 volum
o De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures”; Journal des Débats politiques et littéraires – 14 septembrie – 14 octombrie 1865
o De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures – 25 octombrie 1865
o De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures 20 minutes(De la Pământ la Lună. Traiectorie directă in 97 de ore”)
+ 31 iulie 1868 – prima ediție ilustrată (41 ilustrații – Montaut și Pannemaker)
+ 16 septembrie 1872 – a cincilea volum dublu al Autour de la Lune (În jurul Lunii)

Romane

* 1851 : Un Drame dans les airs – O dramă în văzduh
* 1854 : Maître Zacharius ou l’horloger qui avait perdu son âme – Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul
* 1855 : Un Hivernage dans les glaces – O iarnă printre ghețari
* 1859 : Voyage en Angleterre et en Écosse – Călătorie în Anglia și în Scoția
* 1862 : Le Comte de Chanteleine – Contele de Chanteleine
* 1862 : Cinq semaines en ballon – Cinci săptămâni în balon
* 1860 : Paris au XXe siècle – Parisul în secolul al XX-lea (publicat doar în 1994)
* 1864-67 : Les Aventures du capitaine Hatteras – Căpitanul Hatteras
* 1864 : Voyage au centre de la Terre – O călătorie spre centrul Pământului
* 1865 : De la Terre à la Lune – De la Pământ la Lună
* 1866-68 : Les Enfants du capitaine Grant – Copiii căpitanului Grant
* 1869 : Vingt mille lieues sous les mers – 20.000 de leghe sub mări
* 1869 : Autour de la Lune – În jurul Lunii
* 1869 : Une ville flottante – Un oraș plutitor
* 1870 : L’Oncle Robinson – Unchiul Robinson (publicat doar în 1993)
* 1870-74 : Le Chancellor – Însemnările călătorului pe mări
* 1870 : Aventures de trois Russes et de trois Anglais dans l’Afrique autrale –Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă
* 1871-72 : Le pays des fourrures – Ținutul blănurilor
* 1872 : Le Tour du monde en quatre-vingts jours – Ocolul Pământului în 80 de zile
* 1873-75 : L’Île mystérieuse – Insula misterioasă
* 1874-75 : Michel Strogoff – Mihail Strogoff
* 1874-76 : Hector Servadac
* 1876-77 : Les Indes noires – Indiile negre
* 1877-78 : Un capitaine de quinze ans – Căpitan la cincisprezece ani
* 1878 : Les Tribulations d’un chinois en Chine – Aventurile unui chinez în China
* 1878 : Les 500 millions de la Bégum –Cele 500 de milioane ale Begumei
* 1879 : La Maison à vapeur – Casa cu aburi
* 1880 : La Jangada – Huit cent lieues sur l’Amazon – 800 leghe pe Amazon
* 1881 : L’École des Robinsons – Școala Robinsonilor
* 1881 : Le Rayon vert –Raza verde
* 1882 : Kéraban-le-Têtu – Kéraban încăpățânatul
* 1883 : L’Archipel en feu –Arhipelagul în flăcări
* 1883 : L’Étoile du sud – Steaua sudului
* 1883-84 : Mathias Sandorf
* 1884 : L’Épave du «Cynthia» – Epava „Cynthiei” (scris în colaborare cu André Laurie)
* 1885 : Robur le conquérant – Robur Cuceritorul
* 1885 : Un billet de loterie – Un bilet de loterie
* 1885-86 : Nord contre Sud – Nord contra Sud
* 1885 : Le Chemin de France – Drumul Franței
* 1886-87 : Deux ans de vacances – Doi ani de vacanță
* 1887-88 : Famille-sans-nom – Familia fără nume
* 1888 : Sans dessus dessous – Întâmplări neobișnuite
* 1889 : Le château des Carpates – Castelul din Carpați
* 1889 : César Cascabel
* 1890 : Mistress Branican – Doamna Branican
* 1891 : Claudius Bombarnac
* 1891 : P’tit-Bonhomme – Prichindel
* 1892 : Mirifiques Aventures de Maître Antifer – Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer
* 1893 : L’Île à hélice – Insula cu elice
* 1893 : Un drame en Livonie – O tragedie în Livonia (revăzut în 1903 și publicată în 1904)
* 1894 : Le Superbe Orénoque – Minunatul Orinoco
* 1894 : Face au drapeau – În fața steagului
* 1895 : Clovis Dardentor
* 1895 : Le Sphinx des glaces – Sfinxul ghețarilor
* 1896 : Le Village aérien – Satul aerian (republicat în 1901 sub titlul La Grande Forêt – Marea pădure)
* 1896 : Seconde Patrie – A doua patrie
* 1897 : Le Testament d’un excentrique – Testamentul unui excentric
* 1897-98 : En Magellanie – În Magellania
* 1898 : Le Secret de Wilhelm Storitz – Secretul lui Wilhelm Storitz (revizuit în 1901 și publicat doar în 1985)
* 1898 : Les Frères Kip – Frații Kip
* 1899 : Les Histoires de Jean-Marie Cabidoulin – Închipuirile lui Jean-Marie Cabidoulin
* 1899 : Bourses de voyage – Burse de călătorie
* 1899-1900 : Le Volcan d’or – Vulcanul de aur (publicat abia în 1989)
* 1901 : Le Beau Danube jaune – Pilotul de pe Dunăre
* 1901 : Le Phare du bout du monde – Farul de la capătul lumii
* 1901 : La Chasse au météore – Goana după meteor
* 1902 : L’Invasion de la mer – Invazia mării
* 1902-03 : Maître du Monde – Stăpânul Lumii
* 1919 : L’étonnante aventure de la Mission Barsac – Uimitoarea aventură a misiunii Barsac
* 1874 : Le Docteur Ox – Doctorul Ox
* 1910 : Hier et Demain – Ieri și azi
România în opera lui Jules Verne

Patru din romanele sale evocă România:
* Kéraban le têtu, 1882
* Claudius Bombarnac, 1891
* Le Château des Carpathes, 1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acțiune se petrece în Transilvania)
* Le beau Danube jaune, 1901

În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost în relații intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul „Castelul din Carpați”. Selecțiuni din traducerile în limba română ale operelor lui Jules Verne din seria „Călătorii extraordinare”

* „Castelul din Carpați”

Sibiu, 1897, trad. Victor Onișor Ed. Cugetarea, București, 1929, trad. Ion Pas Ed. Tineretului, București, 1967, trad. Vladimir Colin Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad Vladimir Colin, în colecția Jules Verne, vol. 23

* „Insula misterioasă”

În suplimentul revistei „Progresele științei”, București, 1904 Ed. Cugetarea, București, trad. Ion Pas Ed. Tineretului, 1952; 1956; 1959 Ed. Ion Creangă, București, 1979, trad. Veronica Mihăileanu și Ion Mihăileanu Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad. Veronica Mihăileanu și Ion Mihăileanu, în colecția Jules Verne, vol. 20 și 21

* „Minunile și grozăviile Indiei”

București, 1908, trad. Sofia Nădejde Ed. Cugetarea, 1939 Ed. Ion Creangă, București, 1979

* „Cinci săptămâni în balon”

Ed. Leon Alcalay, București, 1909, trad. Constantin Pestreanu, BPT nr. 494-498 Ed. Socec & Co, București Ed. Cultura românească, București, 1930, trad. George B. Rareș Ed. Cugetarea, București, f.a. Ed. Tineretului, București, 1951; 1955; 1958 Ed. Ion Creangă, București, 1972, trad Radu Tudoran, în colecția Jules Verne, vol. 3 Ed. Ion Creangă, București, 1978, trad. Radu Tudoran

* „Ocolul pământului în 80 de zile”

Ed. Leon Alcalay, București, [1911], BPT nr. 661-664 Ed. Socec & Co, București Ed. Cugetarea, București, 1931 Ed. Cultura românească, București, 1934 Ed. Tineretului, București, 1956 Ed. Ion Creangă, București, 1971, trad. Radu Tudoran Ed. Ion Creangă, București, 1971, trad Radu Tudoran, în colecția Jules Verne, vol. 2

* „Împrejurul lunii”

Ed. Cugetarea, București, 1921 Ed. Ion Creangă, București, 1977, trad Aurora Gheorghiță, în colecția Jules Verne, vol. 14

* „Lupta pentru milioane”

Ed. Socec, București, 1923

* „Elefantul de oțel”

București, 1923, trad. Maria G. Botez Ed. Socec & Co, București

* „Casa cu aburi”

Ed. Ion Creangă, București, 1979 Ed. Ion Creangă, București, 1979, trad Valeriu Mihăilă, în colecția Jules Verne, vol. 18

* „Uzina fermecată”

București, 1924

* „Răzbunarea marinarului”

București, 1924, trad. George B. Rareș

* „Vaporul misterios”

București, 1924, trad. George B. Rareș

* „Logodnica indianului”

București, 1924, trad. George B. Rareș

* „Noul Cain”

București, 1924, trad. George B. Rareș

* „Aventurile familiei Guzgănescu”

București, 1925, trad. George B. Rareș

* „Drumul gloriei”

București, 1925, trad. Constantin Ghica

* „Salvarea misterioasă”

București, 1925, trad. George B. Rareș

* „Raza verde”

Ed. Socec & Co, București Ed. Ion Creangă, București, în colecția Jules Verne, vol. 6

* „Un oraș plutitor”

Ed. Socec & Co, București Ed. Ion Creangă, București, 1985, trad Doina Opriță, în colecția Jules Verne, vol. 35

* „Indiile negre”

Ed. Cugetarea, București Ed. Ion Creangă, București, 1979, trad Ecaterina Micu, în colecția Jules Verne, vol. 19

* „Doctorul Ox”

Ed. Socec & Co, București Ed. Ion Creangă, București, în colecția Jules Verne, vol. 7

* „Însemnările călătorului pe mări” [Le Chancellor]

Ed. Socec & Co, București, f.a., trad. Ștefan Brănișteanu-Roman

* „Arhipelagul în flăcări”

Ed. Socec & Co, București Ed. Cultura românească, București, 1930, trad. George B. Rareș Ed. Tineretului, București, 1957, trad. Radu Tudoran

* „Printre ghețurile eterne”

Ed. Cultura românească, București, 1930 Ed. Tineretului, București, 1949, trad. Octavian Nistor Ed. Tineretului, București, 1958, trad. Claudiu Fischer și Vasile Chiriță Ed. Ion Creangă, București, 1973

* „Școala Robinsonilor”

Ed. Socec, București Ed. Ion Creangă, București, 1975 Ed. Ion Creangă, București, în colecția Jules Verne, vol. 6

* „În fața steagului”

Ed. Socec & Co, București Ed. Cultura românească, București, 1933 Ed. Tineretului, București, 1965, trad. Iulia Soare

* „Comoara din ostrov”

Ed. Cugetarea, București

* „Doi ani pe un bloc de ghiață”

Ed. Cugetarea, București

* „De la pământ la lună”

Ed. Cugetarea, București București, 1942, trad. George B. Rareș Ed. Tineretului, București, 1958; 1960, trad. Dorina Ghinea Ed. Pentru Literatură, București, 1963, trad. prefață și tabel cronologic de Val. Panaitescu BPT nr. 203 Ed. Ion Creangă, București, 1977, trad Aurora Gheorghiță, în colecția Jules Verne, vol. 14

* „Copiii căpitanului Grant”

Ed. Cugetarea, București, 1940 Ed. Tineretului, București, 1950; 1955; 1958, trad. M. Petroveanu Ed. Tineretului, București, 1969, trad. M. Petroveanu și C. Toescu, colecția Cutezătorii Ed. Ion Creangă, București, 1972, trad. M. Petroveanu și C. Toescu Ed. Ion Creangă, București, 1980, în colecția Jules Verne, vol. 28 și 29

* „Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă”

Ed. Socec & Co, București Ed. Cultura românească, București, 1933, trad. George B. Rareș Ed. Cugetarea, București, 1938

* „800 de leghe pe Amazon”

Ed. Cugetarea, București, 1935, trad. Ion Pas Ed. Ion Creangă, București, 1974, trad. Paula Găzdaru Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad Paula Găzdaru, în colecția Jules Verne, vol. 27

* „Uimitoarea aventură a misiunii Barsac”

Ed. Cugetarea, București Ed. Tineretului, București, 1967, trad. Gellu Naum Ed. Ion Creangă, București, 1976 Ed. Ion Creangă, București, 1976, trad Gellu Naum, în colecția Jules Verne, vol. 10

* „Aventurile unui chinez”

Ed. Cugetarea, București

* „Nord contra sud”

Ed. Cugetarea, București, 1935, trad. Jean Popescu-Hârșova

* „O călătorie spre centrul pământului”

Ed, Cugetarea, București Ed. Tineretului, București, 1958, trad. Dan Faur Ed. Ion Creangă, București, 1971, trad Dan Faur, în colecția Jules Verne, vol. 1 Ed. Ion Creangă, București, 1977, Ed. Eden, București,1992, trad. Paul Lampert

* „Mihail Strogoff”

Ed. Cugetarea, București, f.a., trad. Ion Pas și Sarina Cassvan

* „Un căpitan la cincisprezece ani”

Ed. Cugetarea, București Ed. Tineretului, București, 1949; 1954; 1960, trad. Simona Schileru și A. Ghițulescu, Biblioteca pentru toți copiii, nr. 4 și 5 Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad. Simona Schileru și A. Ghițulescu, în colecția Jules Verne, vol. 26

* „Naufragiații de pe „Jonathan””

Ed. Cugetarea, București, f.a.

* „O aventură în jurul Mării Negre”

București, f.a.

* „Testamentul unui excentric”

Ed. Cugetarea, București, f.a., trad. Th. Roman Ed. Cugetarea, București, 1941 Ed. Ion Creangă, București, 1974 Ed. Ion Creangă, București, 1981, trad. Teodora Cristea, în colecția Jules Verne, vol. 30

* „Un bilet de loterie”

Ed. Cugetarea, București, 1936, trad. Ion Pas Ed. Ion Creangă, București Ed. Ion Creangă, București, trad. Teodora Cristea, în colecția Jules Verne, vol. 9

* „Bolidul de aur”

București, 1943, trad. Jean Popescu

* „Frații Kip”

București, 1944, trad. N. Săftoiu

* „Steaua Sudului”

Ed. Cugetarea, București, f.a., trad. Ion Pas Ed. Ion Creangă, București, 1973 Ed. Ion Creangă, București, trad. Ion Hobana, în colecția Jules Verne, vol. 4

* „Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer”

București, f.a., trad. Ion Pas Ed. Tineretului, București, 1959 Ed. Albatros, București, 1970, ed. II, trad. Ticu Archip Ed. Ion Creangă, București, 1979 Ed. Ion Creangă, București, 1978, în colecția Jules Verne, vol. 15

* „Mathias Sandorf”

Ed. Cugetarea, București, f.a., trad. Ion Pas și Sarina Cassvan Ed. Tineretului, București, 1957; 1959; 1961, trad. Ovidiu Drâmba

* „20000 de leghe sub mări”

Ed. de Stat, București, 1949, trad. Lucia Donea-Sadoveanu Ed. Tineretului, București, 1955; 1959; 1968, trad. Lucia Donea-Sadoveanu și Gellu Naum

* „20.000 de leghe sub mări”

Ed. Ion Creangă, București, 1977, trad Lucia Donea-Sadoveanu și Gellu Naum, în colecția Jules Verne, vol. 13

* „Întâmplări neobișnuite”

Ed. Tineretului, București, 1955, trad. A. Ghițulescu Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad Anghel Ghițulescu, în colecția Jules Verne, vol. 23

* „Sfinxul ghețarilor”

Ed. Tineretului, București, 1958, trad. Claudia Fischer și Vasile Chiriță, Colecția Cutezătorii

* „Robur cuceritorul”

Ed. Tineretului, București, 1958; 1964, trad. Ovid Constantinescu Ed. Albatros, București, 1970, trad. Ovidiu Constantinescu (în volum cu Stăpânul lumii) Ed. Ion Creangă, București, 1981, în colecția Jules Verne, vol.31

* „Insula cu elice”

București, 1959, (ediție prescurtată) în colecția „Povestiri științifico-fantastice”, nr. 100-104, trad. cuvânt înainte și note Ion Hobana Ed. Tineretului, București, trad. Ion Hobana, 1962 Ed. Ion Creangă, București, 1978, trad prefață, note și comentarii Ion Hobana, în colecția Jules Verne, vol. 16

* „În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889”

București, 1959, în colecția „Povestiri științifico-fantastice”, nr. 150, trad. Ionn Hobana

* „Doi ani de vacanță”

Ed. Tineretului, București, 1962; 1966, trad. Laura M. Dragomirescu Ed. Ion Creangă, București, în colecția Jules Verne, vol. 8

* „Goana după meteor”

Ed. Tineretului, București, 1963, trad. Gellu Naum, prefață de Modest Morariu Ed. Ion Creangă, București, 1979, trad Gellu Naum, în colecția Jules Verne, vol. 19

* „Istoria marilor descoperiri”

Ed. Științifică, București, 1963, trad. G. Nicolae și I. Peltz, cuvânt înainte de Ion Hobana

* „Hector Servadac”

Ed. Tineretului, București, 1966, trad. Teodora Cristea Ed. Ion Creangă, București, 1984, trad Teodora Cristea, în colecția Jules Verne, vol. 34

* „Cele 500 milioane ale Begumei”

Ed. Tineretului, București, 1968, trad. cuvânt înainte și note de Gellu Naum Ed. Ion Creangă, București, 1976 Ed. Ion Creangă, București, 1976, trad Ion Hobana, în colecția Jules Verne, vol. 11

* „Șarpele de mare”

Ed. Tineretului, București, 1969. trad. Ion Hobana Ed. Ion Creangă, București Ed. Ion Creangă, București, 1976, trad Ion Hobana, în colecția Jules Verne, vol. 11

* „Stăpânul lumii”

Ed. Albatros, București, 1970, trad. Ovidiu Constantinescu (în volum cu Robur cuceritorul) Ed. Ion Creangă, București, 1982, în colecția Jules Verne, vol. 31

* „Căpitanul Hatteras”

Ed. Ion Creangă, București, 1973, trad Iosif Katz, în colecția Jules Verne, vol. 5

* „Farul de la capătul lumii”

Ed. Ion Creangă, București, trad. Teodora Cristea, în colecția Jules Verne, vol. 9

* „Ținutul blănurilor”

Ed. Junimea, Iași, 1975, trad. Horia Vasilescu Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad Sanda Radian, în colecția Jules Verne, vol. 24 și 25

* „Vulcanul de aur”

Ed. Ion Creangă, București, 1976, trad. Iosif Catz Ed. Ion Creangă, București, 1977, în colecția Jules Verne, vol. 12

* „Burse de călătorie”

Ed. Ion Creangă, București, 1978, trad Teodora Cristea, în colecția Jules Verne, vol. 17

* „Minunatul Orinoco”

Ed. Ion Creangă, București, 1980, trad Maria Giurgiucă, în colecția Jules Verne, vol. 22

* „Secretul lui Wilhelm Storitz”

Ed. Ion Creangă, București, 1982, trad. Tatiana Popescu-Ulmu, în colecția Jules Verne, vol. 32

* „Clovis Dardentor”

Ed. Ion Creangă, București, 1982, în colecția Jules Verne, vol. 32

* „Agenția Thompson and Co”

Ed. Ion Creangă, București, 1983, trad Sanda Radian, în colecția Jules Verne, vol. 33

* „Spărgătorii blocadei”

Ed. Ion Creangă, București, 1985, trad Doina Opriță, în colecția Jules Verne, vol. 35

* „Invazia mării”

Ed. Ion Creangă, București, 1985, trad Doina Opriță, în colecția Jules Verne, vol. 35

* „Pilotul de pe Dunăre”

Ed. Ion Creangă, București, 1985, trad Maria Brăescu, în colecția Jules Verne, vol. 36

* „Satul aerian”

Ed. Ion Creangă, București, 1986, trad Maria Radian, în colecția Jules Verne, vol. 37

* „Închipuirile lui Jean Marie Cabidulin”

Ed. Ion Creangă, București, 1986, trad Maria Radian, în colecția Jules Verne, vol. 37

* „Prichindel”

Ed. Ion Creangă, București, 1987, trad Valeriu Mihăilă, în colecția Jules Verne, vol. 38

* „Cesar Cascabel”

Ed. Ion Creangă, București, 1988, trad Doina Opriță, în colecția Jules Verne, vol. 39

* „Claudius Bombarnac”

Ed. Ion Creangă, București, 1989, trad Sanda Radian, în colecția Jules Verne, vol 40

* „Keraban încăpățânatul”

Ed. Ion Creangă, București, 1989, trad Sanda Radian, în colecția Jules Verne, vol 40

* „Nord contra Sud”

Ed Corint, București, trad. Traian Fintescu
[modificare] 8 Bibliografie critică

* Dinu Moroianu, Romanul lui Jules Verne, 1947
* Dinu Moroianu, Jules Verne, 1962
* George Călinescu, Jules Verne și literatura pentru copii, în Cronicile optimistului, 1964
* Ion Hobana, Douăzeci de mii de pagini în cautarea lui Jules Verne, București, Editura Univers, 1979
* Ion Hobana, Jules Verne in România, Editura Fundației Culturale Române, 1995
* Ion Hobana, Jules Verne – chipuri, obiceiuri și peisaje românești, Editura Pro, 2005
* Lucian Boia, Jules Verne, le paradoxes d`une mythe, Editions Belle Lettres, 2005
* Lucian Boia, Jules Verne, Paradoxurile unui mit, Ed. Humanitas, 2005