Mama – cea mai mare si adevarata valoare a tarii


Pana nu de mult va rugam sa imi raspundeti la o Intrebare : Care sunt valorile tarii noastre .
Raspunsuri putine cei drept , dar nimeni nu mi-a oferit raspunsul decat mama mea si asta acum vreo 5 minute ,fara sa stie de aceasta campanie .
Cea mai mare valoare a Romaniei este MAMA . De cand ne nastem si pana murim suntem inconjurati de Mama, mama mea, mama ta, mama lui, mamele lor si tot asa . Si la religie intalnim tot felul de mame : Eva, mama primordiala, Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul, Ana, mama Fecioarei Maria, chiar si Fecioara Maria, mama de trup a Mantuitorului si mama spirituala a tot crestinismului . Intr-o societate ce se considera patriarhala avem numai exemple de mame si de femei .
De ce mama este o valoare a tarii ?? Exemplele incep odata cu cele 9 lumi ale vietii nostre intrauterine . Continua cu alaptarea , cu statul langa patul nostru cand suntem bolnavi , continuan cu educatia si cresterea noastra . Incepand din prima zi de conceptie si pana in ultima zi de viata a mamelor noastre ele sunt mereu langa noi intr-o oare care masura .
Ele mereu vor suferi pentru copilul lor , o mama adevarata ar fi in stare sa moanra in fiecare zi de mii de ori doar pentru ca ai ei copii sa traiasca bine, sanatosi si fericiti.

Multumesc Mama pentru ca tu esti cea care m-ai ajutat de cele mai multe ori . Multumesc pentru ca ai fost langa mine si atunci cand eu nu eram langa tine . Sarut-mana mama mea.

Valul Coreean episodul 2


4) Cronicile Frumoasei Luptatoare – Damo
In secolul XVII in Coreen, in timpul dinastiei Chosun, exista un grup de femei numite Damo. “Damo” inseamna femeie politista. Femeile care erau denumite Damo erau dintr-o clasa sociala inferioara, dar avea privilegiul de a investiga camerele private alea altor femei si sa interogheze femeile din nobilime, acolo unde niciun barbat nu putea patrunde. Damo care lucrau in palat erau expuse chiar si intrigilor politice. Dar Damo, fiind din o clasa sociala joasa si fiind si femei, erau tratate la fel ca si slugile in societate.
Ele nu erau acceptata de societatea vremii, plina de prejudecati despre clasele sociale si sexul persoanei. Acest serial este despre o femeie Damo numita Chae-Ok. Nascuta intr-o familie de nobili, Chae-Ok a fost vanduta ca sclava dupa ce tatal ei (invinuit de tradare) s-a sinucis. In timp ce fugea de garzile imperiale, Chae-Ok a fost separata de fratele si mama ei si a fost silita sa serveasca ca servitoare personala a tanarului Hwanho Yoon. Hwanho Yoon este fiul unei concubine cu un functionar guvernamental nobil. Sangele sau e de origine prea ridicata pentru a fi considerat om de rand dar statutul sau social (din cauza originii amestecate) este prea scazut pentru a face parte din inalta nobilime. Hwanho Yoon este trimis de tatal sau la un masetru in arte martiale pentru a invata sa se lupte. Pentru ca Chae-Ok a fost servitoarea lui HY aceasta l-a insotit pe tanar si de asemenea, a invatat si ea arta de a lupta.
Chae-Ok (Interpretata de JI-Won Ha)

O luptatoare Da-Mo de 23 de ani. Pt ca s-a antrenat in manuirea sabiei de mica este imbatabila in luptele cu sabia. Fiind crescuta la munte a invatat multe de la natura. Ea este corecta (directa) si onesta cu altii ceea ce o face sa nu suporte minciunile altora. Desi e curajoasa si barbatoasa ea nu-si poate ascunde inima blanda si latura feminina cand e in fata lui Sung-Baek.

Hwang Bo Yoon (interepretat de Seo-Jin Lee, actorul care l-a interpretat si pe Yi San)

Un politist. Mama lui a fost a doua sotie a unui om onorabil si asta a fost durerea lui inca de cand era mic. Este foarte priceput in munca lui dar ochii lui tradeaza singuratatea si faptul ca e mereu framantat de ganduri. El isi adora oamenii (colegii) ca si cum ar fi fratii lui dar nu arata asta. Avanseaza repede in ierarhie si asta ii face gelosi pe rivalii sai. In consecinta devine tinta intrigilor si sfarseste in inchisoare. O iubeste pe Chae-Ok. Dar sunt din doua clase diferite si il doare inima sa vada cat regret este in ochii lui Chae-Ok cand isi atinteste sabia asupra lui Sung-Baek.

Sung Baek Chang (interpretat de actorul Kim Min Joon)

Are 30 de ani şi este faimos pentru utilizarea sabiei. El a fost adoptat de un cuplu de leproşi. El paraseste oraşul leprosilor la vârsta de 15 ani şi se antreneaza el însuşi cu sabia, până când devine de 23 ani. El adună atunci oamenii pentru a protesta împotriva societăţii în care prejudecatile de clasa cer prea mult sacrificiu de la oameni. El are grijă de poporul său, dar el are, de asemenea, o latura cruda care nu va ierta pe nimeni care nu împărtăşeşte aceleasi gînduri. El simte ca se indragosteste de Chae-Ok dar de asemenea, ştie că o iubind-o isi va ruina visul său mare de a distruge lumea corupta şi să înstaureze o noua justiţie in lume. ( sursa : Damo (Cronicile Frumoasei Luptătoare) )

Putin despre actorii principali :
JI-Won Ha : S-a nascut pe 28 iunie 1979 . A devenit celebra dupa serialul Hwang Jin-Yi . A mai jucat in :”Phone” , „Sex is zero”, „Reversal of Fortune”, „100 Days with Mr. Arrogant” , „Sector 7” .
Lista completa de filme si seriale:
Filme
2011 Sector 7
2009 Closer to Heaven
2009 Haeundae
2008 BA:BO
2008 His Last Gift (cameo)
2007 Sex Is Zero 2 (cameo)
2007 Miracle on 1st Street
2005 All for Love (cameo)
2005 Duelist
2005 Daddy-Long-Legs
2004 Love, So Divine
2004 100 Days with Mr. Arrogant
2003 Reversal of Fortune
2002 Sex Is Zero
2002 Phone
2000 Truth Game
2000 Ditto
2000 Nightmare

Seriale TV

2010 – Secret Garden (SBS)
2006 – Hwang Jin-i (KBS)
2005 – Fashion 70’s (cameo)
2004 – Something Happened in Bali (SBS)
2003 – Damo (MBC)
2002 – Days in the Sun (KBS)
2002 – Love that’s bigger than Love (MBC)
2001 – Life is Beautiful (KBS)
2000 – Secret (SBS)
1999 – Hak Gyo 2 (KBS)
1996 – Tears of the Dragon (KBS

Lee Seo Jin
Nacut in ianuarie 1973 , a devenit celebru in urma serialelor Damo si Furtuna la palat . Un alt serial celebru in care a mai jucat a fost Gye Baek .

Lista rezumatelor serialului il gasiti aici

5)Legendele palatului ” Marele Hur Jun ” .

Povestea este stabilit în perioada Dinastiei coreene Joseon, în principal în timpul domniei lui Seonjo.Povestea se petrece la aproximativ 50 de ani după moartea Dae Jang Geum (reputatata prima femeie doctor regal din Coreea Joseon).

Hur Jun este fiul unui mame Devon (versiune deatins) . Datorita pozitiei sale sociale a mameisale , a fost, de asemenea, considerat sangnom în conformitate cu legislaţia Joseon la timp, chiar dacă tatăl său a fost din casta conducătoare şi a avut loc la birou ca un magistrat local. Ca urmare, el a suferit mai multe tratamente discriminatorii, făcându-l să-şi piardă concentrarea şi direcţie, şi în cele din urmă l-au dus pentru a participa la operaţiuni de contrabandă. În acest moment, Hur Jun ajuns să cunoasca o doamnă în clasa superioară, care era în exil. Tatăl doamnei a fost catalogat drept trădător şi a murit în timpul exilului. Hur Jjn a simpatizat cu doamna şi a manipulat toate afacerile cu înmormântarea tatălui ei. Nu mult după aceea, activităţile lui Hur Jun de contrabanda au fost descoperite, iar el a fost doar salvat de la moarte de către tatăl său odinioară nepăsător, care a salvat pe Hur Jun, mama sa, şi pe doamna dinn exil şi i-a strecurat din oraşul lor. Hur Jun şi doamna în exil în cele din urmă sa căsătorit şi sa dus la provincia Gyeongsang să trăiască o viaţă liniştită.

Despre serial si rezumatele serialelor le gasiti aici

6) Jumong
Acţiunea, bazată pe adevăr si legendă, începe în anul 108 î.e.n. când refugiaţii fostului regat coreean Gojoseon suferă numeroase abuzuri din partea Imperiului Han. Hae Mo-Su, legendar erou al Coreei, formează o alianţă cu Geumwa, prinţul moştenitor al regatului Buyeo, pentru a înfrunta Imperiul Han. În urma unei ambuscade, Hae Mo-Su, grav rănit este îngrijit de către Yuhwa, de care se îndrăgosteşte, rezultând un copil, pe nume Jumong. 20 de ani mai târziu, Jumong, prinţ al regatului Buyeo, este nevoit să înfrunte o violentă rivalitate cu fraţii săi vitregi, Daeso şi Yongpo. Descoperindu-şi adevărata identitate, Jumong îşi propune să îndeplinească misiunea pe care tatăl său nu a putut să o ducă la capăt. Ajutat de So Seo-No, şefa unui clan de negustori, care îi va deveni a doua soţie, Jumong înfiinţează, în anul 37 î.e.n., regatul Goguryeo, devenind primul rege al acestuia.
Regizori : Ju-hwan Lee si Geun-hong Kim
Il-guk Song Il-guk Song
Jumong A mai jucat in:Jakeob-ui jeongseok
Hye-jin Han Hye-jin Han
So-suh-no A mai jucat in:Jumong, Dalmaya, Seoul gaja
Seung-su Kim Seung-su Kim
Prince Tae-so A mai jucat in:Jumong
Kwang-leol Jeon Kwang-leol Jeon
Kum-wa A mai jucat in:Jumong
Yeon-su Oh Yeon-su Oh
Lady Yu-hwa A mai jucat in:Jumong, Gameui beobjig, Alaecheung yeojawa wicheung namja
Mi-ri Gyeon Mi-ri Gyeon
Wan-hu A mai jucat in:Jumong, Giuvaierul palatului
Hee-kyung Jin Hee-kyung Jin
Yeo Mi-eul A mai jucat in:Jumong, Holiday in Seoul, Gamunui yeonggwang
Jae-yong Lee Jae-yong Lee
Bu Deuk-bul A mai jucat in:Jumong, Jigureul jikyeora!
Ho-bin Jeong Ho-bin Jeong
Woo-tae A mai jucat in:Jumong, Kkotboda namja, Chello hongmijoo ilga salinsagan
Ji-hyo Song Ji-hyo Song
Ye Soya A mai jucat in:Jumong, A Frozen Flower, Some
Gye-in Lee Gye-in Lee
Mo Pal-mo A mai jucat in:Jumong
Wok-suk Song Wok-suk Song
A mai jucat in:Jumong, Yeopgijeogin geunyeo, Daehanminguk heonbeob je 1jo
Jun-ho Heo Jun-ho Heo
Hae Mo-su A mai jucat in:Jumong, Maang lung, Temerarul

Cititi si :
Valul Coreean episodul 1
Serialul editorialistic Valul coreean

Valul Coreean episodul 1


Ieri , 21 iunie 2012 , in articolul Serialul editorialistic Valul coreean anuntan deschiderea unu serial jurnalistic , mai mult serial bloggeresc , despre tot ce inseamna Valul coreean (Hallyu) . Film , serial , muzica, istorie , oameni , literatura toate adunate intr-un singur loc : Hallyu , acel lucru care este politica de stat in Coreea de Sud .

1 Giuvaierul Palatului – Dae Jung Geum

Giuvaierul palatului sau Dae Jang Geum (The Great Jang Geum, în Statele Unite ale Americii Jewel in the Palace) este un film serial sud coreean din anul 2003 produs de postul MBC (Munhwa Broadcasting Corporation).

Bazat pe figura istorică descrisă în Analele dinastiei Joseon, spectacolul concentrându-se asupra lui Jang-geum (jucată de Lee Young Ae), prima femeie medic de la palatul regal în timpul Dinastiei Joseon. Temele principale sunt perseverența ei și imaginile tradiționale culturii coreene, incluzând bucătăria regală și medicina tradițională coreeană.

O mica idee va puteti face si de aici
Lista cu rezumatele episoadelor acestui film o gasiti pe blogul Korea Film aici

Despre acest film nu prea am mult de spus , deoarece filmul vorbeste prin el insusi , prin actori si prin sursa istorica .

2 Furtuna la Palat – Yi San , Wind of Palace .
Este cel de-al Doilea fil sud coreean televizat in Romania pe TVR1 .
Parerea mea personala desper acest fil o stiti si din articolul Ce a insemnat pentru mine serialul “Furtuna la palat”
Lista cu rezumatele acestui serial o gasiti aici
Tema muzicala a acestui Film este selectata ca fiind imnul oficial al blogului .
Actori principali ai filmului : Lee Seo Jin – printul Yi San si viitorul rege Jeongjo, Han Ji Min -Seong Song-yeon, Park Eun Hye – regina Hyoui si Lee Soon Jae- Regele Yeongjo

3. Secretele de la palat – Queen Seon-deok

Film ce nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru fanii Hallyu . In acest film este prezentata viata primei regine a regatului antic coreean Silla , regina Seondeok .
O prezentare generala a acestui film va rog sa vizualizati articolul Secretele de la palat – 4 februarie, ora 18.25! , iar pentru a putea citi rezumatele episoadelor intrati aici

Geroge Enescu – 130 de ani de la nasterea sa


Azi se implinesc 130 de ani de cand cel mai mare compozitor al Romaniei s-a Nascut .
George Enescu s-a nascut pe 19 august 1881 in comuna Liveni , judetul Botosani.
a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.

Copilăria

Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

„Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul; fugeam de zgomot şi de vulgaritate, iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?” – (Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu)

Activitate
Debutul ca interpret şi compozitor. Primii ani

Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.

După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”.

Tot atunci, în acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia.

Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.
Începutul secolului XX. Lucrări semnificative

Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Louis Fournier.
George Enescu interpretând Poemul de Chausson

În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Claude Debussy, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum şi şansa interpretării acestor piese în concerte.
Perioada interbelică

După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară şi quartet de corzi de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. „Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe.” (Yehudi Menuhin)

Încă din anii imediat următori Primului Război Mondial George Enescu a început să acorde un Premiu de compoziţie pentru cei mai talentaţi tineri creatori români, decernat anual în urma analizări partiturilor de către un juriu pe care îl prezida. Se acordau Premiul I, II, III şi menţiuni, din banii proprii ai compozitorului. Multe dintre lucrările premiate au fost interpretate în concertele dirijate de Enescu.
Opera „Oedip”

În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apărea in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.
Discografie Oedip

Al doilea război mondial şi ultimii ani. Opere de maturitate

În timpul celui de Al doilea război mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea,Nicolae Brânzeu,Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels şi Yehudi Menuhin, care îl vizitează la Bucureşti şi Sinaia.
Ateneul Român, sediul Filarmonicii George Enescu

În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).

O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziţia 68

Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în Simfonia Nr. 1), influenţele muzicii franceze (de exemplu, în Cântecele pe versuri de Clément Marot), tendinţele neo-baroce (în Suita orchestrală Nr. 2) şi exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia de Cameră. Nu trebuie uitată influenţa folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară „cu caracter popular românesc”, Suita orchestrală Nr. 3 „sătească”.

Celebritatea internaţională a lui George Enescu – de care era el însuşi intrigat – se datorează în special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creaţii. Prin Festivalurile Internaţionale „George Enescu”, care au loc cu regularitate în Bucureşti cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare.

În Bucureşti se găseşte un Muzeu Naţional „George Enescu” (în palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, în care au locuit Maruca şi Enescu). Lângă Moineşti se găseşte conacul de la Tescani, donat de soţia lui Enescu statului român cu condiţia ca acesta să construiască aici un centru de cultură pentru artişti. La Liveni se găseşte casa în care a copilărit compozitorul. Există o casă memorială George Enescu în Sinaia (Vila Luminiş, cartier Cumpătul). În conacul din Tescani, Bacău („Centrul Cultural Rosetti-Tescanu”), statul român a deschis în anii ’80 un centru de creaţie, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani, de Andrei Pleşu), şi au loc în fiecare an tabere de pictură şi de filosofie.

Modele ASA NU episodul 1


Momentan as vrea sa vedtei voi urmatorul clipulet ( odata de 2 de cate ori vrei ) si apoi sa comentati si sa va dati cu parerea despre ceea ce ati vazut si despre de ce nu ati mai vrea sa vedeti .

Imi pare rau daca va simtiti jigniti de acest post . Desi o sa mai apara multe posturi oribile , asemenea acestuia , este ca nu vreau publicitate ci doar sa analizam putin cate putin societatea din ziua de azi .

Asteptam comentariile voastre .

Nu vrem garduri pe munte


APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning. In schimb se vor inlesni alte activitati de genul exploatari forestiere, vanatoare, constructii pe teritoriul ariilor protejate, cu consecinte mult mai grave asupra echilibrului natural din aceste zone.

E vorba, printre altele, de:
– exploatari forestiere in ariile protejate, fara posibilitatea de control a acestora de catre administratori – prin excluderea articolului care prevede obligatia adaptarii amenajamentelor silvice la prevederile planurilor de management ale ariilor protejate
– constructii si investitii in parcurile nationale – prin introducerea art. 22, alineatul 11, litera i
– vanatoarea in parcurile nationale
– permiterea investitiilor in siturile Natura 2000, pe considerente economice – prin modificarea art. 28
– scoaterea din circuitul agricol sau silvic a terenurilor din ariile protejate – prin modificarea art. 27
– oprirea procesului de desemnare a ariilor naturale protejate – prin introducerea art. 11 (1), litera b2
– interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal – prin prevederile art. 53
– interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan) – prin prevederile art. 53

Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici: http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf

Daca vrti sa semnati impotriva acestei legi o puteti face aici .

sursa http://www.alternativetm.ro

Campania „Citeste si da mai departe”


De azi , 5 martie 2011 , echipa Blogului Fara nume Incepe campania : Citeste si da mai departe . In ce consta si cui i se adreseaza aceasta campanie ?
Aceasta campanie consta in distribuirea articolelor celor mai interesante intre toti internautii. Aceasta campanie se adreseaza tuturor persoanelor care au sau nu un blog sau site . Celor care nu au blog/site vor putea trimite linkul la persoanele cunoascute . Cele care au site/blog vor prelua aceste materiale si le vor publica pe site-urile/blogurile lor cu specificarea sursei si cu anuntarea preluarii pe pagina noastra dedicata campaniei .
Articolele ce vor participa la aceasta campanie vor fi toate materialele postate de Blogul fara nume inaintea acestui articol si cele care vor fi scrise de azi inainte si vor fi etichetate cu „da mai departe” . Orice material viitor ce nu va prezenta „da mai departe” nu participa la aceasta campanie in mod oficial .

Daca aveti un blog/site va anunt ca puteti sa faceti parte si voi ca bloguri/site-uri sursa numai daca confirmati acest lucru in prealabil la pagina noastra dedicata acestei campanii . Singurele conditii ar fi ca sa adaugati toate blogurile/site-urile partenere in aceasta campanie in blogroll si sa dedicati fiecare cate o pagina acestei campanii pe blogul/site-ul vostru .

De ce aceasta campanie ? Pentru ca aceasta campanie vreu sa fie o campanie care sa sustina mai multe campanii ale mele sau ale celor care se vor alatura mie pentru a fi imprastiate materiale peste tot pe internet si sa ajunga anumite informatii in fata tuturor internautilor si pentru a creste astfel puterea blogosferei romanesti .
Am initiat aceasta campanie pentru ca si noi depindem de unele articole de pe anumite bloguri , unele dintre ale ar fi : Blogul Koreea film ( el ramane momentan sursa mea cea mai importanta de vizitatori , comunitatea din jurul acestui blog facand parte si din mica mea comunitate ), Blogul lui saccsiv , blogul Apologeticum si blogul Domnului Marian Bataiosul si stim ce insemna sa cauti informatii pe internet . Astfel vrem sa imprastiem informatiile mai repede pe internet decat in mof normal . Poate ca pare un poiect imposibil dar haideti sa vedem ce poate iesi inainte sa vorbim despre cum va fi .

Meci de intelegere Si spor la treaba .
echipa Blogul fara nume

Brancusi


Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi scriu numele Brancusi.
Anii de început

Născut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al saselea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasă primară o face la Peştişani, apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă şi ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.

După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la Bucureşti unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenţiei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obţine „menţiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obţine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câştigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină, după ce se vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.
Carol Davila – Sculptură de Constantin Brâncuşi din 1903, expusă din 1912 în curtea Spitalului Militar Central din Bucureşti

În 1903, primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. Pleacă în 1904 la studii la München, dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres, în Franţa, de unde ia trenul până la Paris. În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).
Opera
Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România şi participă la „Expoziţia oficială de pictură, sculptură şi arhitectură”. Juriul Expoziţiei, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu, Theodorescu-Sion. Colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziţionat de Ministerul Instrucţiunii Publice.

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.

În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuşi. Un an mai târziu, participă la expoziţia grupării „La Section d’Or” în Franţa, la expoziţia grupării „Arta română” la invitaţia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participă la o mişcare de protest contra lui André Breton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziţie internaţională a grupării „Contemporanul” din Bucureşti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.

În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost „redescoperit” în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
Despre opera lui Brâncuşi
Anii 1897 – 1906

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuşi au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 şi 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă cunoştinţe şi îndemânare, dar şi de căutarea a diferite soluţii de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară şi mai puternică. Ca o consecinţă imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluţie rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuşi de mai târziu, acela care va urma să intre în conştiinţa universală.

Din această perioadă datează operele:

* 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chiţu
* 1898 – Bucureşti – Bustul Vitellius
* 1900 – Bucureşti – Capul lui Laocoon
* 1902 – Bucureşti – Ecorşeul
* 1902, probabil ianuarie – Bucureşti – statuetă simbolizând muzica corală românească
* 1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
* 1903 – Bucureşti – bustul generalului doctor Carol Davila
* 1905 – Paris – Orgoliu
* 1906 – Paris – Copil – gips
* 1906 – Paris – Supliciu – piatră
* 1906 – Paris – Cap de copil – bronz
* 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide
* 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu
* 1906 – Paris – portretul pictorului Nicolae Dărăscu
Despre Brâncuşi

Din 1963 până azi, au apărut în toate părţile lumii peste 50 de cărţi şi monografii şi mii de studii şi articole despre Constantin Brâncuşi, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial şi chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influenţa pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.
Locul lui Brâncuşi în sculptură

Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, Brâncuşi a oglindit felul de a gândi lumea a ţăranului român. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti. Brâncuşi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.

Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen.
[modificare] Decesul

În anul 1957, Brâncuşi îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte, apoi îi mărturiseşte că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea” .

Pe data de 16 martie 1957, Constantin Brâncuşi se stinge din viaţă la ora 2 dimineaţa, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.


Constantin Brâncuşi despre opera sa

„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu’ils qualifient d’abstrait est ce qu’il y a de plus réaliste, ce qui est réel n’est pas l’apparence mais l’idée, l’essence des choses.” „Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”

Romania dispune de inventia care ar putea revolutiona omenirea !


O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul ei, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. Este vorba despre „Pila termoelectrica cu temperatura uniforma”, cunoscuta si ca „Pila lui Karpen”, realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.

Daca o alta tara ar dispune de aceasta veche inventie ar perfectiona-o si cu siguranta ar obtine cea mai mare inventie a omenirii. Dar in Romania degeaba se inventeaza, statul nu sprijina ideiile bune care ar putea face din Romania o adevarata putere mondiala !
Pila Karpen ar putea fi o baterie inepuizabila pentru orice produs  electronic:
Cum ar fi de ex sa ai un laptop fara incarcator cu o baterie care sa te tina vesnic ?
Ei bine se poate dar nimeni nu face nimic !
Desi avem valori adevarate acestea pleaca in strainatate sau se pierd din cauza statului care gestioneaza prost tot ce se poate in Romania.

„Pila termoelectrică cu temperatură uniformă” a fost imaginată şi realizată de către fizicianul Nicolae Vasilescu – Karpen şi prototipul său funcţionează neîntrerupt de 6 decenii.
Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. În ceea ce priveşte modul de funcţionare, părerile „specialiştilor” sunt împărţite: unii afirmă că pila nu poate exista pentru că pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii, alţii afirmă că în realitate, pila nu contravine acestui principiul (transformarea energiei), şi nici principiului zero (echilibru termodinamic cu mediul) în formularea generalizată. Concluzia celor din urmă ar fi că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.

După aprecierea profesorului Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică, savantul român  a inventat pila şi după jumătate de secol oamenii au ajuns pe Lună cu ajutorul ei.

Nicolae Vasilescu – Karpen. Scurtă biografie.


Nicolae Vasilescu – Karpen s-a născut la Craiova pe data de 28 noiembrie 1870.
Aici urmează Colegiul „Carol I” şi se dovedeşte a fi un elev eminent.
Îşi continuă pregătirea la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă în 1891 ca şef de promoţie, la aproape 21 de ani.
Lucrează timp de 3 ani ca inginer la Serviciul de Lucrări Publice, apoi pleacă la Paris unde frecventează Şcoala Superioară de Electricitate pe care o absolvă în anul 1900, în paralel cu aceasta, tot la Paris, şi cursurile Universităţii, Facultatea de Ştiinţe, care îl licenţiază în 1902 în specialităţile fizică, mecanică şi matematică.
În 1904 obţine titlul de doctor în fizică cu teza „Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en mouvement”, susţinută la Sorbona. În acelaşi an devine profesor al Universităţii din Lille la catedra de Electrotehnică.

Un an mai târziu, în 1905 se reîntoarce în ţară şi inaugurează cursul de Electricitate şi Electrotehnică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Face studii şi proiecte pentru ca această şcoală să fie transformată în Şcoală Politehnică. Este rector al acestei instituţii universitare timp de 20 de ani, până în 1940.
5 iunie 1919 – devine membru corespondent al Academiei Române pentru ca pe 6 iunie 1923 să devină membru titular şi membru de onoare al Société française des électriciens.
1941 este anul în care i se acordă titlul de doctor honoris causa al Politehnicii bucureştene.
Pe 2 martie 1964, la Bucureşti, savantul se stinge lăsând în urma sa o vastă operă ştiinţifică, şi astăzi exploatată fără a fi însă recunoscută.

 

Pile electrice

 

Pila electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energie rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electrozi şi un electrolit.
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie). Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva, niciuna nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu – Karpen !
 
Clasificarea pilelor
 
Din punct de vedere constructiv şi al compoziţiei chimice, pilele sunt sisteme electrochi­mice autoconduse în care polaritatea electrozilor în procesul de descărcare este inversă faţă de cea din sistemele conduse, şi anume: catodul (K), la care are loc reducerea – electrod pozitiv şi anodul (A), la care are loc oxidarea – electrod negativ.
Diversificarea pilelor s-a făcut în funcţie de tehnologii, de necesităţi, de specificitatea fiecărei aplicaţii, astfel încât o societate bazată preponderent pe consumul de energie electrică a condus la apariţia unei vaste game de pile diferind constructiv atât de mult încât o clasificare unică este practic imposibilă. Catalogarea acestora se poate face în funcţie de mai multe criterii. Clasificările, împărţirile şi catalogările sunt în general lipsite de orice utilitate şi ele par a fi concepute doar ca subiecte de examene sau sunt rodul plictiselii intendenţilor militari. De aceea vom trece succint prin acest subiect şi doar cu scopul de a aşeza pila de concentraţie printre suratele ei.

Prin urmare, pilele pot fi:

– după modul de funcţionare: primare (reversibile – folosesc o singură dată masa activă fără posibilitatea regenerării ei – pila Leclanché), secundare (reversibile – masa activă se poate restabili prin reîncărcare, inversarea sebsului curentului – acumulatorul cu Pb) şi de combustie (funcţionează doar alimentate cu un combustibil – pila O2/H2),
– după starea de agregare a electrolitului, cu electrolit: solid (pila Ag/AgX/X2), lichid (pila Volta) şi gazos (pila Mg/AgCl/NH3),

– după starea de agregare a depolarizantului (substanţa oxidantă ce se adaugă în vecinătatea electrodului pozitiv pentru a preveni polarizarea – depunere şi aglomerare), cu depolarizant: solid (pila Leclanché), lichid (pila Daniell) şi gazos (pila Zn/ O2),
– după compoziţia chimică a substanţei active: primare şi secundare (acumulatori),
– după natura reacţiilor chimice: chimice (pila Daniell) şi de concentraţie,
– o ultimă clasificare, după polarizare (fenomenul prin care electrodul se îmbâcseşte, se creează depozite, ceea ce duce la scăderea randamentului sau la distrugerea pilei): polarizabile, nepolarizabile (nu sunt alterate proprietăţile electrochimice ale ansamblului), cu depolarizant şi de concentraţie.

Există şi alte clasificări, mult mai puţin utile (formă, dimensiuni, tensiune, capabilitate de curent, tehnologie, utilizare, amplasare, etc).

 

Pila de concentraţie

Pilele de concentraţie sunt dispozitive electrochimice alcătuite din 2 soluţii ale aceleiaşi substanţe şi o punte salină; soluţiile au concentraţii diferote iar energia produsă este datorată diferenţei de concentraţie. Are aplicaţii în galvanizare şi studiul coroziunii. Electrozii sunt şi ei din acelaşi material. Acestea sunt pile de concentraţie de electrolit. Există şi pile de concentraţie de electrod (cu electrozi gazoşi la presiuni diferite sau amalgame având Hg ca solvent).
Pila Karpen a fost catalogată drept pilă de concentraţie, deşi electrozii sunt diferiţi, din Au şi Pt, iar soluţia este una singură – acid sulfuric concentrat, ceea ce este mult prea departe de definiţie. Mai mult, între cele două vase nu există acea punte salină ceea ce înseamnă că sunt două elemente distincte.

 

Muzeul

Muzeul Naţional Tehnic „Profesor inginer Dimitrie Leonida” este denumirea completă iar adresa este: strada General Candiano Popescu nr. 2 (intrarea se face prin parc).
Muzeul (…) a fost înfiinţat în anul 1909 de către Dimitrie Leonida (1883 – 1965), primul muzeu tehnic din România, pe lângă Şcoala de electricieni şi mecanici.

Parcul Carol a fost proiectat şi construit în 1906 în vederea expoziţiei aniversare naţionale închinate celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Clădirea muzeului a făcut parte din complexul expoziţional, deci are o vechime de peste 100 de ani, a rezistat cu bine marilor cutremure din 1940 şi 1977 şi nu a fost niciodată consolidată. În ultimii ani i s-a meşterit o intrare nouă (care arată mai degrabă a panou publicitar) şi a fost puţin mâzgălită tencuiala. Se spune că muzeul are şi o zonă de expunere exterioară, dar asta doar din auzite.

Personalul este plictisit, explicabil printre atâtea exponate ancorate în trecut, fiecare cu povestea sa. Despre numărul exponatelor unii spun că ar fi 5.000, alţii 6.500, dar asta este mai puţin important. Valoarea fiecăruia în parte însă, ar trebui să aducă mult mai mult decât cei 15.000 de vizitatori anual. Se pare că la deschiderea muzeului, la începutul secolului trecut, acesta avea 1,5 milioane de vizitatori. Dezinteresul vizitatorilor este oglinda dezinteresului forurilor competente, uitare şi gestionare proastă, ineficientă şi lipsită de profesionalism, la fel precum fenomenele de agatonizare şi udreatizare din turismul românesc.

Un exponat foarte interesant, aflat chiar la intrare este aparatul individual de zbor brevetat de Justin Capră în 1958 şi pe care îl ştim doar din filmele americane, ca o invenţie a lor. Acest „rucsac zburător” i-a înlesnit inventatorului un drum până la Miliţie, nu pentru că acesta ar fi un oficiu pentru invenţii şi mărci, ci pentru a petrece două săptămâni de odihnă şi recreere dormind pe ciment şi urmând o dietă de un sfert de pâine pe zi.

Primul autovehicul aerodinamic brevetat de Aurel Parşu în 1924, alte vehicule, velocipede, motociclete şi maşini de epocă. Bunicii spectrofotometrului, motoare şi generatoare electrice, o lume extrem interesantă, structurată pe domenii şi colecţii. O lume din care lipseşte însă acea minunată invenţie, pila Karpen. De fiecare dată, aceeaşi motivaţie: Poliţia nu permite expunerea din motive de securitate, prin urmare este ţinută în seiful instituţiei. Poliţia este Miliţia cu nume nou, deci este plauzibil, dar totuşi există motive de suspiciune …

 

Pila Karpen

 
În literatura de specialitate pila Karpen se întâlneşte (foarte rar) şi sub denumirea de pila K sau pila VK. Această pilă, spun „specialiştii”, este o pilă de concentraţie, în pofida faptului că inventatorul a denumit-o „pilă termoelectrică cu temperatură uniformă”. Şi spre deosebire de ceea ce se numeşte pila de concentraţie ce are două vase cu electrolit de concentraţii diferite, pila Karpen este alcătuită din două pile legate în serie. Acestea alimentează un motoraş ce acţionează un microîntrerupător, astfel ca la jumătate de rotaţie a rotorului circuitul este deschis şi la cealaltă jumătate este închis. Astfel motoraşul este alimentat în impulsuri cu factor de umplere ½, pe perioada a jumătate de rotaţie, cealaltă jumătate permiţând pilei să se regenereze, să reîncarce energia consumată. Şi treaba asta o face de 60 de ani.

Concluzii

Pila Karpen nu se poate studia, nici măcar nu poate se poate vedea.
Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, acesta fiind un seif sau un gât.

Pila Karpen a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere,evident, fie în mod voit, dezinformativ pentru a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă. Se crede totuşi că este folosită, nedovedit însă, de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Dezinformarea este completată cu extraordinar de slaba informare. Vechi articole au dispărut, cele rămase conţin informaţii contradictorii, foarte multe greşite şi se folosesc metode de „pierde-urma” cum ar fi rebotezarea inventatorului: astfel el poate fi găsit sub numele de Carpen sau chiar Carpan.

Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.
Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l’Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contre­disant le second principe de la thérmo­dynamique” (Noua teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic principiul al II-lea al termodinamicii). Oare de ce ne este atât de greu să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ? După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie: România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.

Sursa: http://www.pacpac.eu/news/

Otetul poate fi folosit si ca detergent


Daca intri intr-un magazin, vei vedea culoare intregi pline cu cele mai recente produse ce promit sa iti economiseasca timpul si energia, in timp ce iti fac casa stralucitor de curata.
Din pacate, multe dintre aceste produse contin chimicale toxice care iti pot afecta sanatatea si mediul.
Pana la Al Doilea Razboi Mondial, ne descurcam perfect la curatat cu ingrediente normale de bucatarie, cum ar fi lamaile, sarea, otetul si bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a facut sa credem ca avem nevoie de o multitudine de produse – cate unul pentru fiecare camera. Unul pentru chiuveta, unul pentru cada, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…si lista nu se mai termina.
Astazi vreau sa vorbesc despre otetul alb, care este un produs uimitor.
Geamurile si oglinzile tale vor straluci cu un minim efort, lasand totul fara urma de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de dus si vase de toaleta nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor disparea in mod natural.
Mucegaiul va fi pastrat la distanta daca iti faci obiceiul de a stropi faianta si perdeaua de la dus cu otet, dupa baie.
Podelele tari vor ramane fara grasime sau alte urme, si lucioase in acelasi timp.
Si, daca asta nu e destul, poti sa cureti si fundurile de bucatarie cu otet, sa indepartezi furnicile si il poti adauga si la ciclul de stoarcere al masinii de spalat pentru a-ti inmuia hainele.
Tot ce trebuie sa faci este sa umpli pe jumatate o sticla cu pulverizator cu otet alb, sa o umpli pana sus cu apa si gata! Foloseste o bucata de material cu fibre mici si casa ta va straluci cat ai clipi din ochi.
Multi oameni sunt ingrijorati de miros, dar acesta se disipeaza pe masura ce se usuca si nu ramane in aer pentru prea mult timp.
Nu dusul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca “para” dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia.
Branza tine mai mult……daca o invelesti intr-o bucata de panza inmuiata in otet.
Nu mai ramane nimic! Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. in zona subratului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza otet pe zona respectiva cu cateva ore inainte sa le speli.
Pentru un covor aproape nou
Ti se pare ca persanul tau s-a decolorat? Amesteca o parte otet cu doua parti apa fiarta si freaca temeinic suprafata acestuia. Daca timpul iti permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.
Daca ti-ai patat mainile cu cerneala , curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.
Vei vedea mai bine de la volan
Vrei ca in diminetile de iarna sa nu-ti mai pierzi timpul cu indepartarea stratului de gheata format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, sterge-l bine cu o solutie din otet (trei parti) si apa (o parte).
Improspatati-va draperiile..
Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator. Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.
Cenusa din soba sau semineu
O pulverizare usoara cu otet impiedica raspandirea cenusei in casa, cand e scoasa din soba sau semineu. Imbibati si ziarul pe care scoateti cenusa cu solutie de otet (o lingura la doua cesti de apa) si operatia de curatire va decurge usor si igienic.
Lumina mai stralucitoare
Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.
Ingrijirea peretilor
Peretii dati cu vinarom se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.
Sfesnice din sticla sau ceramica
Inmuiati sfesnicele in apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecati ramasitele de ceara cu un burete, apoi clatiti-le in apa calda, in care puneti putin otet alb. Ungeti cu ulei partea unde se insereaza lumanarea in sfesnic. Dupa ce arde, va fi mai usor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.
Cum se inlatura mucegaiul.
Prezent mai ales in locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca infatisare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creste mai ales in locurile neaerisite si intunecoase, unde persista o atmosfera calda si umeda. Se dezvolta mai ales in zonele de evacuare a apei din dusuri si bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare si din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: otetul! Frecati zonele metalice in care s-a format mucegai mai intai cu o hartie de smirghel, inmuiata in otet. Utilizati apoi o periuta de dinti inmuiata in otet, pentru zonele la care se ajunge mai gr eu. Clatiti cu apa curata, apoi cu otet, stergeti locul cu o carpa uscata.
Cum se inlatura pelicula de sapun
Diferitele parti ale dusului si robinetele de la chiuveta si bai sunt amenintate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta in timp. Otetul si bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleti o cana de bicarbonat in care sa adaugati atata otet cat sa se formeze o pasta si aveti solutia la indemana. Aplicati-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun si lasati sa actioneze 5 minute. Frecati cu un burete, clatiti cu apa cu otet, stergeti cu o carpa uscata.

Cum scapati de mirosul urat din baie
In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.

Pentru intretinerea protezei dentare
Un periaj rapid cu otet alb de mere va face sa straluceasca protezele dentare, suprimandu-le si mirosul neplacut. Daca lasati toata noaptea proteza in apa, adaugati si o jumatate de lingura de otet. Un amestec simplu de substante non-toxice care elimina murdaria si chiar dezinfecteaza. Puteti gasi ingredientele necesare chiar in dulapul de acasa sau la magazinul din cartier:
– bicarbonat de sodiu;
– otet de alcool (nu de vin);
– apa calda;
– ulei esential de lamaie sau de eucalipt.
Pentu a obtine detergentul universal, veti avea nevoie de un bidon de 2 litri.
1. Puneti 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu in bidon.
2. Adaugati 2 litri de apa calda si apoi amestecati
3. Separat, intr-un pahar, amestecati 3 linguri de ulei esential si 3 linguri de otet.
4. Adaugati amestecul in bidon.
5. Agitati bidonul – gata!
6. Inchideti ermetic bidonul pentru o conservare buna.
Inainte de fiecare utilizare agitati bine bidonul. Puteti sa curatati toate suprafetele si puteti chiar sa dezinfectati toaletele.
Cateva retete usor de retinut si preparat:
Solutie de spalat parchetul
1/4 ceasca otet alb
3l apa calda
2-4 picaturi ulei esential de eucalipt (sau dupa preferinte)
Solutie de lustruit mobila
1/2 ceasca otet alb
1 lingurita ulei masline (sau mai putin)
Se amesteca si se lustruieste mobila cu o carpa curata.
Solutie de curatat geamurile
1 ceasca otet alb
1 lingura suc de lamaie
3 cesti apa
2-3 picaturi ulei esential
Solutie de curatat in baie
Puneti pe o laveta umeda putin bicarbonat de sodiu si putin otet. Curatati. Pentru tusa finala, aplicati pe laveta cu care stergeti 2 picaturi de ulei esential. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseste in farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala si nas infundat, uleiul esential de eucalipt fiind un ingredient optim si pentru infuzii. Mai nou, am inceput sa experimentez cu uleiul esential de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.
Solutie universala de curatare
1 lingura bicarbonat de sodiu
1 lingura suc de lamaie
1/2 ceasca apa fierbinte
Puneti toate ingredientele intr-o sticla cu spray si agitati bine inainte de folosire.
Solutie de lustruit metalul
Cupru si alama: 2 linguri sare, putin otet alb. Faceti o pasta, la care puteti adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.
Inox: bicarbonat de sodiu, otet alb. Bicarbonatul se aplica cu o carpa umeda, iar otetul se foloseste pentru eliminarea petelor.
Solutie pentru bucatarie
Daca stoarceti lamai pentru limonada, nu aruncati cojile. Cu interiorul lor puteti rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugand in interiorul lamaii stoarse putina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veti obtine si un efect dezinfectant.
Pentru eliminarea mirosurilor neplacute din frigider
Puneti in frigider un mic recipient deschis continand bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de cand lumea si chiar functioneaza.
Bateriile de inox se curata cu otet fierbinte in care se dizolva sare grunjoasa. Luciul este perfect, se curata foarte bine, incomparabil cu orice chimicala La fel se curata si chiuveta de inox din bucatarie.
Spray antibacterian pentru suprafete
Combina aceste 2 ingrediente intr-un tub gen spray: 1 lingurita ulei esential de menta sau rozmarin, 1 cana otet alb.
Se foloseste pe suprafetele tari, neporoase, din locuinta, pentru a elimina germenii. Nu se foloseste in exces, caci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricat de urat ar suna asta…

http://codexalimentarius.info/?p=520

Amza Pelea


Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj – d. 12 decembrie 1983 în București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie.

Biografie
S-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.
Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),”inginerul” din Nic Nic.
Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu – 1979).
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.
Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).
Rămas probabil în constiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Marin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.
A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manlache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.
22 martie 1973 – 24 septembrie 1974 A fost Director al Teatrului National Craiova
A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 pina la moartea sa in 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.
A decedat in data de 12 decembrie 1983 la Bucuresti in vârsta de 52 de ani,speculatiile asupra mortii sale fiind multiple insa nedemonstrate. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Filmografie
• 1961 Setea
• 1963 Tudor
• 1964 Pisica de mare
• 1965 Neamul Șoimăreștilor, Camera albă
• 1966 Haiducii, Răscoala
• 1967 Dacii
• 1968 Columna
• 1969 Războiul domnițelor
• 1971 Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte
• 1972 Puterea și adevărul, Săgeata căpitanului Ion
• 1973 Ciprian Porumbescu, Aventurile lui Babușcă, Ultimul cartuș
• 1974 Proprietarii, Un comisar acuză, Nemuritorii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență
• 1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apașilor, Tată de duminică, Evadarea
• 1976 Osânda, Lumina pe coline, Trei zile și trei nopți
• 1977 Boschet de Veneția, Accident, Împușcături sub clar de lună
• 1978 Pentru patrie, Melodii, melodii, Revanșa
• 1979 Nea Mărin miliardar, Brațele Afroditei, Mihail, câine de circ
• 1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
• 1981 Poarta de aur a incașilor, Capcana mercenarilor, Șantaj, Spectacolul spectacolelor, Detașamentul „Concordia”, Ana si „hoțul”
• 1983 Imposibila iubire

Amza Pelea in Nea marin Miliardar : 1 , 2, 3

Noni Razvan Ene


Prima valoare cu care vreau sa incep campania este tanarul cantaret roman Noni Razvan Ene , un tanar care a cochetat cu viata muzicala de mic copil castigand numeroase premii la concursuri nationale si internationale. De asemenea a ocupat locul 4 la Concursul de muzica Eurovizion Junior in anul 2004
Despre el (sursa aici ) :
Nume: Noni Razvan Ene
Data nasterii: 17 aprilie 1992
Ocupatie: elev în clasa a XII-a la Liceul de muzica „Dinu Lipatti” Bucuresti, unde studiaza canto clasic si în secundar pianul.
Hobby-uri: Jocurile pe calculator, canto si calatoriile
Profesor: dl. Cornel Fugaru ( http://www.cfugaru.ro/)
Cântãreti preferati: Celine Dion, Whitney Houston si Marcel Pavel

Activitate si premii :

2010 31 iulie Particip impreuna cu Miruna Oprea la campania Disney Channel de promovare a filmului Camp Rock 2 Final Jam cu melodia I Wouldn’t Change A Thing – Interviu BestMusic
2009 12 august Am debutat pe scena Festivalului Callatis 2009 live cu melodia Unbreakable impreuna cu trupa de dansatori formata din Mayo,Valy,Gege si Razvan
2008 18-20 mai 2008 Am obtinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România la Festivalul George Grigoriu editia a IV -a
2008 am ocupat locul I la Festivalul de Muzica si Dans „Orpheus Italy” desfasurat in perioada 1-8 aprilie.
2007 6 .12.- locul 3 la festivalul de creatie „Sarbatorile de iarna Romania Actualităţi” – ediţia a II-a cu piesa „Prima dragoste de ajun” compozitor Ovidiu Komornyik text ZoeAlecu
2007 – din 14 iulie sunt in juriu la noua emisiune concurs
„Fresh Mania” la National TV
2007 – 22-24.iunie Pentru 3 zile m-am aflat in Germania la Nurenberg pentru a prezenta doua dintre zilele Festivalului „Prichindelul” aflat la a II-a sa editie…
2007 – 20 aprilie – LANSAREA primului meu CD – Iti Multumesc
2007 – 1 aprilie cu ocazia sarbatorilor Pascale organizate de Fundatia Ratiu am
sustinut un concert pe scena amenajata in centrul orasului Turda
2006 – 2 decembrie am fost prezent pe scena Eurovision Junior 2006 alaturi de Alina si Bubu
2006 – In august am fost invitat sa fac parte din juriul festivalului „Stelutele Dunarii”
2006 – Am prezentat şi susţinut un recital la prima ediţie a festivalului
„Cerbul copiilor”
2006 – Particip la un nou serial-spectacol TVR:”Numai cu acordul minorilor”
2005 – Am prezentat „Mamaia Copiilor”si selectia nationala pentru JESC ’05
2005 – Am ocupat Locul 3 la „Festivalul Nilului”- Cairo, Egipt
2004 – Locul 4 la concursul Eurovision Junior 2004
2004 -Trofeul festivalului international Steaua de aur, cu melodia „Sansa e de partea mea”, compozitor Ionel Tudor, textier Andreea Andrei
2003 -Trofeul festivalului Golden Magnolia , Statele Unite, Baton Rouge (Louisiana) cu melodia „The Children Living in the Streets” compozitor – Cornel Fugaru, text – Mirela Fugaru
2003 – Câstig trofeul „Slavianski Bazar” 2003 – Vitebsk (Belarus), luna iulie
2002 – Trofeul pentru interpretare la festivalul „Mamaia Copiilor” cu melodia „Intr-o zi” , compozitor Dinu Giurgiu, text George Tarnea
2001 – Locul 3 la Festivalul Cireselor – Pustnicu
1997 – Locul 1 la emisiunea concurs: „Tip Top -Mini Top” la TVR1
1996 – Aparitii la PROTV in emisiunea pentru copii „Abracadabra”

Clipuri publicitare:
2005 – Prezint spectacolul dedicat lansarii biscuitilor Merlyn in Romania
2004 – Hochland brand CASCAVALUL HOCHLAND
2002 – Reclama la brânza topita Hochland
2002 – COCA-COLA pentru Croatia
1997 – Bomboane Silvana

Alte activitãti:
2004 – Sustin un recital în deschiderea festivalului „Slavianski Bazar” – Belarus
2004 – Particip ca invitat special la „Mamaia Copiilor” 2004
2003 – Sunt prezent la Festivalul „Golden Star” in recital si in juriul copiilor .
2003 -Septembrie – sunt invitat la festivalul de muzica pentru copii „Ceata lui Pitigoi” de la Galati, in calitate de membru al juriului.
2003 – Iunie – sunt invitat la Patriarhie sa cânt în prezenta patriarhului Greciei, Hristodulos.
Câteva din aparitiile mele la posturile de televiziune din tara si la posturi din strainatate,in emisiuni ca: „Sub semnul întrebarii” la PRO TV, „Bravo Bravissimo” la TVR1, „Atentie se cânta” la TVR2, „Cafeaua cu sare” la ANTENA 1, Matinal la TVR, „Trezirea la realitate” la REALITATEA TV, „Batalia pentru România” la REALITATEA TV, „Surprize, Surprize” la TVR si „Teo” la PRO TV.

Campanie noua – Promovati adevaratele valori romanesti


Incepand de astazi sera blogul nostru va incerca sa promoveze toti scriitori , compozitorii , poetii , pictorii , cantaretii , trupele , melodiile si tot ceea ce a insemnat , insemna si ce va insemna in Romania , asta in privinta noastra , adevaratele valori ale tarii noastre .
Sunt oameni care au dus numele tarii cu mandrie fara a astepta nimic din partea noastra . Sunt oameni care au muncit pentru ceea ce au facut si au devenit ceva ce arinde sufletele noastre prin ceea ce au facut . Unii sunt tineri , altii batrani ; unii vii si altii decedati dar toti au facut ca numarul adevaratelor valori sa creasca . Si avem sa-i promovam in exces pana cand non-valorile vor disparea complet din peisajul autohton . Vom promova valorile romanesti in cat mai multe articole ca sa-i facem cunoscuti si ca sa le crestem popularitatea printre oameni .

MSG (MonoGlutamatul de Sodiu) – Drogul din alimente


Te-ai intrebat vreodata…

De ce alimentele cumparate sunt mai gustoase decat cele de casa ?

De ce mancarea de acasa n-o egaleaza niciodata la gust pe cea de la fast-food ?

De ce sunt atat de gustoase mezelurile, desi sunt facute doar din cateva resturi de carne?

De ce sunt atat de “bune” unele alimente, incat atunci cand le manaci, pur si simplu NU te mai poti opri ?

Raspunsul este simplu: Producatorii mezelurilor/cipsurilor/supelor la plic/condimentelor si alimentelor de la fast-food adauga intentionat un “E” care sa ne pacaleasca papilele gustative si creierul.

Despre ce “E” este vorba ?

Monoglutamatul de Sodiu (MSG) sau E621

Monoglutamatul de Sodiu(E621) face ca un salam, obtinut din fiece resturi de carne pe care oricine le-ar arunca la gunoi, sa fie un aliment atat de gustos incat sa nu pe mai poti opri din mancat. Ti se pare ca acel aliment este irezistibil de bun. Mai mult decat atat, te face sa iti doresti sa mananci acel aliment si maine si poimaine si apoi in fiecare zi – ITI DA DEPENDENTA.

Aroma din MSG se numeste “Umami” sau “Al cincilea gust”. O data ce papilele tale gustative simt acest gust, transmit creierului o senzatie de placere si euforie, motiv pentru care incepi sa mananci din ce in ce mai mult si simti ca nu te mai poti opri.

Oamenii care consuma regulat alimente care au MSG adaugat, ajung sa dezvolte o asa mare dependenta de alimente, incat mancatul devine pentru ei principala satisfactie in viata.

Paradoxul este ca acesti oameni sunt nevinovati pentru starea lor. Ei sunt doar victimele unei manipulari la nivel biochimic, care are printre scopuri imbogatirea producatorilor si indobitocirea consumatorilor.

Partea si mai proasta este ca acest “E” nu numai ca da dependenta, ci este si extrem de DAUNATOR pentru organismul uman.

Vorbim despre efectele daunatoare dupa ce vizionezi raportul de mai jos, ca sa intelegi mai bine cum stau lucrurile: Stiintific vorbind MSG-ul este un aditiv alimentar (“potentiator de gust”) format din 79% Acid Glutamic si 21% Sodiu.

Daca sodiul NU reprezinta un pericol pentru sanatate, acidul glutamic sintetic este, asa cum spune Dr. Russell Blaylock, “o otrava mai rea decat nicotina si alcoolul, dar care se gaseste din abundenta in bucatariile fiecaruia dintre noi” .

Acidul glutamic e un aminoacid necesar omului, care se gaseste in mod NATURAL in organism: in sange, in creier sau in laptele mamar, dar si in unele alimente: in oua, rosii, soia, in seminte, ciuperci, in branza, in peste etc. Pana aici nicio problema, INSA cand acidul glutamic este SINTETIC – obtinut de oameni prin procese chimice – el devine otrava curata pentru organism, dar in special pentru creier. E de inteles ca in MSG se gaseste 79% Acid Glutamic SINTETIC (deci daunator).

Ce boli provoaca ?

Desi se fac eforturi imense pentru a ascunde si a minimaliza efectele daunatoare ale MSG-ului, studiile arata CLAR ca aceasta substanta este una deosebit de daunatoare pentru sanatate. Conform oamenilor de stiinta, Monoglutamatul de Sodiu poate provoca o multime de boli:

* Creierul – principalul organ afectat

“Ne prajeste neuronii”

MSG – ul e clasificat ca excitotoxina sau neurotoxina, deoarece excita neuronii atat de tare incat ii distruge – si de aici deriva o serie de boli si dezechilibre ale creierului:

– Bolile Alzheimer si Parkinson

– Hiperactivitatea si deficitul de atentie la copii(ADHD)

– Autismul si Epilepsia

– Atacurile de panica si Migrene

– Oboseala cronica, si nu in ultimul rand…

– Depresia si tuburarile de comportament. Dr. Blaylock a demostrat in cartea “Exitotoxinele: Gustul care ucide” ca MSG-ul, nu numai ca provoaca o gramada de boli ale creierului, dar are si un efect devastator in comportamentul de zi cu zi al oamenilor, din cauza ca creeaza dezechilibre puternice in hipotalamus.

Asadar, ai toate sansele sa devii o persoana deprimata, iritata, stresata si obosita cronic, daca in dieta ta zilnica se gaseste MSG (si se gaseste garantat daca mananci la fast-food si consumi alimente procesate) .

* In ce alte moduri te afecteaza MSG-ul?

– Afecteaza Glanda Pituitara – are un rol foarte important in organism, fiind cel de-al doilea centru de comanda al sistemului endocrin dupa epifiza. Ea comanda nivelul de hormoni secretat de tiroida, de glandele suprarenale, de pancreas si de ovare sau testicule. Hormonii au rol catalizator in corpul uman iar o modificare a valorilor normale nu mai permite functionarea metabolismului in parametrii normali. Astfel ca, MSG-ul deregleaza intreg echilibrul hormonal al organismului si de aici – o reactie in lant care va afecta sanatatea intregului organism.

– Duce la OBEZITATE: din doua motive:

1. Strica echilibrul hormonal al organismului – deoarece afecteaza glanda pituitara.

2. Creste cu 40%-50% apetitul – cel putin asa arata studiile. Pofta de mancare creste deoarece se dezechilibreaza mecanismele naturale care ne dau pofta de mancare. Astfel ca, MSG-ul te va face sa-ti doresti sa mananci din ce in ce mai mult, chiar daca nu ai nevoie.

Afecteaza vederea: studiile arata ca un consum excesiv de MSG duce in timp la scaderea vederii la distanta – Miopia

– Provoaca hipertensiune – deoarece are un efect vasoconstricor asupra sistemului cirulator (ingusteaza vasele de sange). Mai mult decat atat…

Pe langa ca este foarte periculos pentru sanatate si provoaca atatea boli, MSG-ul da si DEPENDENTA. Acesta este si unul din principalele motive pentru care producatorii il introduc in alimente.

Cum ne ferim?

Probabil acum te intrebi, cum ai putea sa te feresti de efectele daunatoare ale acestui E621 ? Foarte simplu:

Citiţi eticheta!!!

Daca obisnuiesti sa nu citesti eticheta, este timpul sa-ti faci un obicei nou cand mergi la cumparaturi. Pentru a te feri de efectele daunatoare ale MSG-ului si a nu deveni dependent de alimentele procesate, este ESENTIAL sa citesti eticheta alimentelor pe care le cumperi.

Partea proasta este ca… producatorii de alimente nu sunt prosti. Ei nu au niciun interes ca TU sa stii ca alimntele pe care le cumperi sunt injectate cu un “E” care pe langa ca te imbolnaveste, iti da sidependenta. Din acest motiv producatorii folosesc denumiri alternative pentru MSG prin care incearcasa ne ascunda faptul ca alimentele care ei le vand contin acest aditiv.

Partea buna e ca poti afla mai jos denumirile care mascheaza faptul ca un aliment contine MSG: Alimentele care au inscrise pe etichete urmatoarele ingrediente contin INTOTDEAUNA MSG:

– Glutamat

– Glutamat de sodiu

– Aroma de fum

– Potentiator de aroma

– Gelatina

– Extract de drojdie

– Acid Glutamic

– Potentiator de gust

– Glutamat Monosodic

– Proteina vegetala hidrolizata

– Cazeinat de Sodiu

– Arome naturale

– Cazeinat de calciu

-Proteine texturate

– E621

– Aroma naturala de pui, vaca sau porc

Si eu ce mai mananc ?

1. Cea mai buna alegere o reprezinta intotdeauna HRANA VIE.

2. Daca ai posibilitate, alege intotdeauna alimentele de casa in locul celor din comert!

3. Citeste eticheta si alege alimentele fara “E-uri” si cu termen de valabilitate scurt.

4. Consuma cat mai putine alimente procesate: dulciuri, supe la plic, cipsuri, mezeluri, sosuri cumparate, condimente procesate si sucurile racoritoare.

5. Renunta pentru totdeauna la Junk-Food: Mancarea de tip Fast-Food are de obicei un continut ENORM de MSG, de aceea este si atat de buna incat iti da dependenta !

Sănătate!

  

Sursa: http://www.vindecator.com/

Iaurtul Probiotic


Putina lume stie ce mananca. Si mai putina lume citeste ambalajul la ceea ce mananca. Iar si mai putina lume are notiuni de microbiologie. Iaurturile probiotice – inventia concernelor americane – spre exemplu, contin bacterii care nu au fost folosite inainte niciodata in alimentatie. Una din aceste bacterii este specia „Bifidobacterium bifidum”. Aceste bacterii se gasesc de fapt de obicei in flora vaginala, in rect si in tractul uro-genital, in excremente de porci si alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente in mod normal niciodata in intestinele subtiri, in stomac sau in gura, in afara cazului cand omul a facut contact direct cu cele de mai sus. Aceste bacterii bifide nu supravietuiesc de regula acidului din stomac atunci cand sunt ingurgitate pentru a nu perclita flora din intestine, in special din cel subtire. Concernele multinationale nu numai ca ni le-au introdus in iaurturi, insa mai le-au si modificat genetic ca sa supravietuisca acidului din stomac. De aici se vede si reavointa si perversitatea celor care le-au destinat pentru consumul inconstient al umanitatii moderne. Prin intermediul iaurtului „probiotic” folosit ca un cal troian microbiologic aceste bacterii vaginale si fecale modificate genetic ajung in intestinul subtire al omului. Si acest lucru duce automat la tot felul de probleme ulterioare, caci prin ele se schimba automat flora naturala intestinala care este inlocuita cu o flora tipic vaginala. Danone & Co va creeaza deci un fel de flora vaginala in intestine, ceva contrar naturii umane si cu efecte nocive pt. sanatate. Cunoscutul specialist in technica alimentara Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germana ca specialist in domeniu pe teme de alimentatie, a facut cunoscut acest fapt in una din cartile sale. Insa cui ii pasa, prea putini stiu inca. La televizor el insa nu poate vorbi de asa ceva si nici nu este intrebat. Nu-i de mirare la cat se castiga cu reclama la iaurturile probiotice de catre posturile de televiziune. Cum sa-ti alungi clientii ? Citatul din carte cu privire la acest truc si dauna aduse de consumul de probiotice este aici in limba germana (pt. cine stie germana): http://www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html

„Bacteriile profane de iaurt insa nu au obiceiul sa se lipeasca de peretii intestinelor caci ele traiesc din lapte proaspat si nu din materie deja digerata. Pe de alta parte bacteriile probiotice nu sunt in stare sa faca lapte gros caci aceasta sarcina o au bacteriile lactoacide. De aceea „pretioasele” bacterii (probiotice) se adauga ulterior, in iaurtul deja fermentat.” (Udo Polmmer) „Bacterii din fecale, din secretii vaginale sau din bacterii care au fost izolate vreodata la pacienti, bacterii care dupa microbiologul alimentar Prof. Michael Teuber reprezinta noi specii. Bacterii la care lucreaza si tehnologii genetici, bacterii care provin din fecale de porc sau din intestine de sobolani. Bacterii a caror specie nici nu este definita clar si care au fost testate fara scrupule si la sugari. Aici trebuie specificat ca bacteriile bifide pot fi si patogene, asa cum avertizeaza specialistul elvetian. Une bacterii bifide pot provoca carii si chiar meningita” (Udo Polmmer) Deci aceste bacterii nici macar nu pot produce iaurt din lapte! Ele sunt amestecate in iaurt dupa ce acesta a fermentat. „Consumul produselor probiotice poate deci sa afecteze flora intestinala. Pentru microbiologi acest lucru nu este o surpriza. La urma urmei nici o bacterie nu are chef sa se lupte cu alti patogeni. Bacteriile se cearta mai degraba cu rudelele lor, care au aceleasi preferinte alimentare la trocul cu mancare. Si intradevar, indicii despre efectul nociv al produselor probiotice nu lipsesc. In anul 2000 presa germana scria „iaurturile probiotice pot periclita viata.” Cauza acestor scandaluri era un congres medicinal din Birmingham unde imunologul vienez Dr. Wolfgang Graninger isi prezentase rezultatele cercetarilor. Conform acestora, iaurturile probiotice pot duce la persoanele cu sistemul imunitar slabit la boli periculoase ca meningita, penumonie sau septicemie. La acest congres a fost prezentat cazul unui diabetic mai in varsta care a facut de la consumul de probiotice un abces la ficat si care a putut fi salvat doar prin operatie. Seful spitalului vienez, Dr. Elisabeth Pittermann a scos dupa aceasta intamplare iaurturile probiotice din menu-ul spitalului. Firma Scheitz din Andechs care produce iaurturi ecologice a eliminat bacteriile probiotice din lista de ingrediente. Cine vinde cu placere produse care contin bacterii, care atunci cand sunt gasite de specialistii in igiena reprezinta o dovada de contaminare fecala ?”(Udo Polmmer) Problema si mai mare este ca de la introducerea „probioticelor” concernele au convins, incetul cu incetul, ori prin persuasivitatea tipic americana, ori prin pretul mai ieftin al culturilor acestea, cam toti producatorii de iaurturi – indiferent ca este probiotic sau nu – sa foloseasca tot aceste bacterii nocive la preparat iaurtul – asa ca este greu de gasit inca un iaurt natural facut cu bacterii traditionale. Bacteriile traditionale folosite la facut iaurtul proveneau inainte de la vitel sau vaca. Dupa Pollmer ele se numesc Streptococcus thermophilus si Lactobacillus bulgaricus. In Germania este acum foarte greu de gasit un iaurt care sa nu aiba culturi bifide. Cu alte cuvine este greu de gasit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale si fecale. Mancam caca…fara sa stim, fiindca ii credem orbeste pe cei care fac reclama la TV. Asta e. In Google este, intre timp, extrem de greu de gasit un articol din care sa reiasa evident ceea ce acum cateva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii, insa daca cititi carti mai vechi sau cautati cu grija puteti vedea ca aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iaurtul, nici cu intestinele si ca fac cu adevarat parte din flora altor organe. Toate articolele noi despre aceste bacterii mint cu nerusinare sau au preluat minciuna de la altii. De exemplu mai jos, o firma vinde un produs, cu aceleasi bacterii bifide, insa pt tratarea florei vaginale, idem cu cele care se gasesc si in iarurturile probiotice de la Danone & Co. In general se stie sau cel putin se stia ca flora vaginala si cea din intestine este complet diferita. Insa in ziua de azi cine mai gandeste ? Toata lumea crede. Cam orbeste. Daca cineva foloseste aceleasi bacterii pt. stomac si pt. vagin, ceva trebuie sa fie gresit, nu credeti ? Mai jos, alb pe negru.

http://www.iherb.com/renew-life-ultimate-flora-vaginal-support-30-capsules-ice/13115?at=0

Drumul către iad este pavat cu aspartam


Conform legii NMSA 25-2-10, SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei, şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!
Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator, s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!
Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUAL-MEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care, pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, iar efectele sale nocive sunt evidente.
Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 de milioane de dolari. Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodată „accidental“. Chimistul despre care se spune că şi-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodată. Oare de ce?
Efectul aspartamului este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D.Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs, în ultimele decenii, şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere, RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol.
Mecanismul de acţiune al aspartamului
În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului, sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Nici un aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare, cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate ori dintr-o crasă ignoranţă, ori dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că, din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând, în timp, la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.
Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) Este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil, şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după
ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism.. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.
Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam, este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizarea formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi, şi astfel apare. lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.
Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.
Capacitatea chelatoare  aspartamului
În limba latină, chelate înseamnă gheară, iar n chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o ubstanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, el mai adesea metale. Unul dintre motivele entru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!
Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului
Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor.
Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic, de atâţia oameni la nivel planetar, şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.
Mărturii cutremurătoare despre aspartam
Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime au început să îmi apară acum 5 ani.
Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la 1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.
Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă, amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.
Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv, dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus, tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de speranţă.”
Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri trecătoare în braţe şi picioare.
În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele acestuia în anul 2004.
Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”
Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai folosesc aspartam.“
Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.
Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9 luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi cum ar fi intoxicată cu aspartam!» În acea perioadă, ea urma un seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului.
Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone, despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit… Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.
Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă! Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine, simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă, tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de creştere.”
Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care afirmă că aspartamul nu este periculos. Detest ideea de a fi fost otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”
Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.
Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic
Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, nici un medicament pe care îl ia nu este sigur.

Linkurile zilei 16/07/2010 (1) – Marturiile unor fosti masoni


> Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (I)
fragment din lucrarea Noi semnale şi ordine francmasonice secrete ce sunt transmise prin mass-media, volumul IV Diana Vaughan s-a născut în Kentucky, la 29 februarie 1864. Mama sa, Léonie de Grammont, era de origine franceză. Tatăl său provenea dintr-o familie ai cărei membri…

> Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (II)
fragment din lucrarea Noi semnale şi ordine francmasonice secrete ce sunt transmise prin mass-media, volumul IV Citiţi prima parte a acestui articol: Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (I) .

> ORDINUL «SKULL & BONES» («Cap de mort»)
Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea…

> Charles G. Finney: «De ce am părăsit francmasoneria?»
Un articol preluat din revista Francmasoneria nr.2 Charles Grandison Finney (1792-1875) a părăsit în 1821 francmasoneria şi s-a convertit la creştinism, devenind ulterior un predicator cunoscut. În 1869 a publicat cartea „The Character, Cla

> Jack Harris: «Satana este dumnezeul francmasoneriei»
Un articol preluat din revista Franmasoneria nr.2 Jack Harris este un fost maestru mason care a publicat dezvăluiri cutremurătoare despre adevărata faţă a masoneriei. Redăm în continuare câteva extrase din cartea lui

> Omorârea căpitanului William Morgan
un articol preluat din revista Francmasoneria nr.2 O “fractură” semnificativă în codul masonic al tăcerii a apărut în Statele Unite la începutul secolului al XIX-lea. William Morgan, ce trăia în Batavia – New York, dispare

Transplantul de organe in privinta B.O.R.


Transplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transforma suferinta in nadejde pentru mai multa viata. Este o performanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva.

Definitie. Prin „transplantul de tesuturi si/sau de organe se intelege acea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase”.

Principii generale

– Viata specifica persoanei umane, unica si irepetabila, este un dar al lui Dumnezeu, inteles ca vietuire a sufletului in trup; crestinul va purta de grija pentru amandoua, dar ii va acorda maxima importanta sufletului, luptand pentru mantuirea sa.

– Actul de daruire voita a vietii pentru Dumnezeu ori pentru aproapele descopera adevaratul sens al dragostei, de aceea daruirea este mai dorita decat conservarea ei; pe aceste considerente se fundamenteaza eroismul dar mai ales martiriul.

– Darul vietii consta in sfintenia ei, de aceea urmarirea „calitatii vietii” ar trebui sa se faca pentru sporirea sfinteniei, iar prelungirea vietii pentru lucrarea mai departe a mantuirii si prezenta benefica a persoanei in mijlocul semenilor.

Invatatura ortodoxa acorda mare importanta cinstirii trupului, atat in timpul vietuirii lui, cat si dupa moarte, si aceasta pentru ca trupul reprezinta o materie structurata de Dumnezeu in taina persoanei, Trupul „este templul Duhului Sfant” ( I Corinteni 6, 9) si, sub o forma spiritualizata, urmeaza sa participe si la viata de dincolo de mormant.

– Moartea, ca despartire a sufletului de trup, nu justifica ideea considerarii trupului ca un obiect, care sa poata fi folosit dupa bunul plac al unor terte persoane.

Principii speciale

– Transplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si implinirea ei in iubirea celui care primeste. In acest sens, el va indeplini urmatoarele conditii:

1.sa respecte demnitatea persoanei (donator, receptor, medic);

2. sa aiba scop terapeutic;

3. sa fie in folosul aproapelui;

4. sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane;

5. sa respecte drepturile omului si dimensiunea duhovniceasca a existentei umane, chiar din momentul conceperii acesteia;

6. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata.

– Actul de donare sa aiba la temelie iubirea crestina fata de aproapele si jertfelnicia; donarea nu poate sa fie obiectul unor tranzactii;

– Prelevarea si transplantul de organe si de tesuturi se face numai in scop terapeutic; transplantul va trebui sa se dovedeasca a fi unicul remediu valid pentru prelungirea si imbunatatirea (in cazul transplantului de cornee, de piele, etc) vietii unui pacient;

– Pentru ca prelevarea de organe presupune consimtamantul donatorului, va fi de neacceptat prelevarea de tesuturi de la un embrion, dat fiind faptul ca, desi fiinta vie, acesta este in imposibilitatea de a-si da consimtamantul;

– Este inadmisibila provocarea voita a mutilarii sau a decesului prin prelevarea unor organe, chiar pentru scopul de a salva viata unei alte persoane;

– Transplantul va fi bine justificat: se va urmari scopul imediat si pe termen lung al transplantarii, ca si acordarea unei calitati satisfacatoare vietii primitorului;

– Realizandu-se din iubire si din respect fata de viata umana, transplantul va lua in calcul viata persoanei umane in toata complexitatea ei, nu numai viata care se consuma sub forma si la nivel exclusiv biologic, ci si dimensiunea duhovniceasca, eterna a vietii omului. Fiind metoda exceptionala de tratament, transplantul este justificat dupa ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitati de tratament.

Responsabilitatea medicilor

– Darul cunoasterii si al descoperirii noutatii vine de la Dumnezeu; ii revine omului responsabilitatea folosirii lui nu impotriva aproapelui si a lumii, ci pentru sprijinirea prezentei demne a persoanei in creatie si pentru implinirea sensului existentei;

– In acest context, medicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si colaborator al lui Dumnezeu, in inlaturarea manifestarii raului in lume ca suferinta;

– Echipa de transplant trebuie sa informeze, sub toate aspectele si in detaliu, atat pe donatorul, cat si pe primitorul de organe, cu privire la riscurile, beneficiile, procedura si consecintele prelevarii si, respectiv, implantului de organe, incat cei vizati sa poata lua hotararea in deplina cunostinta de cauza.

Consimtamantul

– Desi se afirma ca donarea este expresie a iubirii, ea nu naste nicidecum obligatia morala de a dona; actul de donare este manifestarea deplina si indubitabila a vointei libere;

– Se impune solicitarea si obtinerea consimtamantului in scris prealabil, expres si liber al donatorului sau al persoanei terte careia legea ii permite acest fapt; de asemenea, se va solicita si acordul scris al primitorului;

– Numai consimtamantul constient al donatorului ii descopera iubirea si spiritul de jertfa, increderea si interesul pentru aproapele;

– Rudeniile ar putea sa-si ofere consimtamantul pentru transplantul de organe, in numele celor apropiati (copii, minori) si atunci cand ei nu o mai pot face (din cauza situatiei in care cei vizati se gasesc), mai ales ca este mai greu sa decizi pentru trupul altuia decat pentru al tau. De aceea legea trebuie sa prevada reguli clare cu privire la consimtamant, pentru evitarea banuielii de comercializare a organelor de catre rudenii;

– Este preferabil insa acordul prealabil al fiecarei persoane, pentru prelevarea de organe dupa decesul ei sau macar transmiterea catre rudenii a dorintei sale in acest sens, indiferent daca pozitia este pro sau contra; aceasta pentru ca numai in cazul consimtamantului explicit al persoanei se poate vorbi despre un act de generozitate si iubire, deci de donare;

– Non – refuzul rudelor la prelevarea de organe dupa decesul pacientului nu poate fi interpretat drept consimtamant.

Donatorul

1. In cazul donatorului viu, transplantul se va face numai cu respectarea urmatoarelor norme:

– sa fie major si sa fie in deplinatatea facultatilor mintale;

– sa i se garanteze ca viata nu ii va fi pusa in pericol;

– sa ii fie prezentate riscurile si consecintele asupra sanatatii si asupra capacitatii de munca pe care prelevarea de organe le poate provoca;

– sa-si fi dat in mod prealabil, liber, expres, constient si informat consimtamantul in scris pentru prelevare. In cazul donatorului minor, consimtamantul va fi acordat de catre parinti sau de catre tutorii legali, respectandu-se libertatea si demnitatea minorului;

– actul de donare va fi expres si nu prezumat.

2. In cazul donatorului decedat:

– echipa care a constatat decesul unei persoane nu va fi aceeasi cu cea care urmeaza sa faca transplantul;

– medicii care constata decesul sunt responsabili pentru situatiile in care moartea nu a intervenit efectiv sau ea nu a fost bine constatata.

Primitorul

– Primitorul isi va da consimtamantul in scris pentru efectuarea transplantului si va fi informat obiectiv asupra sanselor de reusita a transplantului.

– In selectionarea pacientilor carora urmeaza sa li se efectueze transplantul, se impune ca medicii care iau deciziile de transplantare sa aplice exclusiv criteriul terapeutic, adica sa se aiba in vedere:

1. urgenta transplantarii;

2. posibilitatea de reusita;

3. previziunea ca organul sa se poata transplanta;

4. prioritatea cererii.

– Intrucat transplantul are caracter terapeutic, selectia pacientilor nu trebuie sa fie impiedicata sau viciata de motive de ordin rasial, social economic, religios etc., ci determinata de conditii optime de reusita a transplantului si de finalitatea acestuia

Despre moarte

– moartea,din punct de vedere crestin, are doua acceptiuni:

a) indepartarea omului de Dumnezeu prin pacat (moarte care poate fi temporara sau vesnica, in functie de gravitatea pacatului, de pocainta sau lipsa acesteia);

b) moartea fizica – concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul crestin este acela de a scapa de moartea vesnica prin comuniunea dinamica cu Dumnezeu in Hristos, prin Duhul Sfant. Aceasta nu exclude grija pentru conditiile, momentul si modalitatea separarii sufletului de trup.

– moartea, din punct de vedere medical si legal, este cunoscuta in mai multe feluri si anume:

a) moarte aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cu aparate speciale);

b) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod ireversibil; de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si reanimare);

c) moarte biologica (se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare a tesuturilor);

d) moarte cerebrala.

Moartea cerebrala

– Constatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine de resortul stiintelor medicale si juridice. Pana nu demult, era considerata moarta acea persoana careia inima i-a incetat sa mai bata si careia ii lipsea respiratia. Datorita tehnicilor de reanimare s-a ajuns la convingerea ca moartea este un proces si ca ea nu este in mod necesar legata de incetarea batailor inimii.

– Moartea, ca incetare efectiva a vietii, presupune:

1. oprirea inimii;

2. absenta respiratiei spontane;

3. moartea cerebrala. Aceste trei conditii trebuie indeplinite, concomitent si in totalitate, pentru a se evita erori regretabile.

– Precizari esentiale cu privire la conceptul de moarte cerebrala:

1. moartea cerebrala reprezinta medical alterarea ireversibila a vietii celulelor creierului (cortex, cerebel si trunchi cerebral), care provoaca incetarea definitiva a functiilor encefalului intreg, ceea ce inseamna imposibilitatea organismului uman de a mai fi in relatie cu mediul si de a-si asigura si realiza propria existenta, caracter specific si obligatoriu in definirea vietii umane;

2. nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica;

3. din punct de vedere juridic, moartea este considerata una singura, si anume cea declarata din punct de vedere medical.

– Criteriile potrivit carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de vedere legal, sunt:

1. examen clinic, constand in: constatarea comei profunde, flasca, areactiva, absenta reflexelor de trunchi cerebral (in mod special absenta reflexelor fotomotor si corneean);

2. absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee (la un PaCO2 de 60 mm Hg);

3. doua trasee EEG, efectuate la 6 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.

– Moartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o taina. Nimeni nu va putea spune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea cerebrala; poate sa coincida, poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale.

– Fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul este inteles si se pune in valoare in masura in care reflecta in el prototipul sau. Atata vreme cat implineste porunca iubirii si ramane in Dumnezeu, care este iubire, este membru al Bisericii lui Hristos.

– In aceasta perspectiva, daruirea unui organ, a unui tesut si chiar a unei picaturi de sange, din dragoste fata de aproapele, inseamna autodaruirea si autojertfirea intregului om in interiorul aceluiasi Trup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de insanatosire fizica a cuiva sau ca pe o magazie de organe de schimb.

Concluzii finale

– Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru.

– Biserica previne insa pe toti sa inteleaga transplantul ca pe o practica medicala menita inlaturarii suferintei membrilor ei si nu ca pe una care sa alimenteze ideea autonomiei vietii fizice si a eternizarii acesteia, in detrimentul credintei in viata eterna (adevarata viata) si neglijandu-se pregatirea pentru aceasta.

– Pentru ca vede in donatorul de organe un om capabil sa se autojertfeasca, Biserica socoteste ca acesta trebuie sa implineasca gestul sau din dragoste fata de aproapele, de bunavoie, in urma unei informari corecte si a unui consimtamant liber si independent de orice influenta straina de constiinta sa.

– Aceleasi exigente trebuie sa fie implinite de rudele celui decedat, responsabile de trupul acestuia si dispuse sa ofere anumite organe ale defunctului pentru transplant.

– Biserica respecta dorinta primitorului de a trai mai mult sau in conditii mai bune, dar isi exprima cu atat mai mult respectul pentru actele de iubire, autojertfire si intelegere ale donatorului.

– Biserica se opune oricarei tranzactii cu organe umane si oricarei exploatari a starilor de criza si a vulnerabilitatilor potentialilor donatori (lipsa de libertate psihica sau fizica, penuria sociala).

– In privinta declararii mortii reale (parasirea trupului de catre suflet) identificata cu moartea cerebrala legal declarata, Biserica cere respectarea exacta a criteriilor de diagnosticare a mortii cerebrale si respectiv, legale. Este legiferat ca declararea mortii cerebrale s-o faca o echipa medico-legala neimplicata in actiunea de transplant, pe baza criteriilor clinice si de laborator existente.

– Biserica nu poate fi de acord cu transplantul tesuturilor embrionare care comporta riscul afectarii sanatatii fatului si nici cu utilizarea pentru transplant a organelor nou-nascutilor acefali sau hidrocefalici. In egala masura, nu poate fi de acord cu tendinta unora de a deveni donatori de organe, cu conditia sa fie eutanasiati.

– Consimtamantul informat si lucid de a-si oferi un organ, in viata sau dupa moarte, pentru binele semenului suferind, din iubire fata de acesta si dezinteresat, precum si hotararea rudelor de a permite prelevarea de tesuturi sau organe in vederea transplantului de la trupurile decedate ale celor fata de care au drepturi legale, respectandu-se legea, sunt in acord cu morala crestina.

– Biserica binecuvinteaza persoanele care pot face, eventual, asemenea sacrificii, dar in egala masura, intelege pe cei care nu pot face aceasta, respectand libertatea de decizie a fiecarui om.

– Deopotriva, are toata intelegerea pentru cei care-si doresc scaparea de suferinta si prelungirea vietii fizice, fiind incredintata ca prelungirea vietii fizice va oferi acestora sansa apropierii de Dumnezeu si a progresului duhovnicesc.

– Binecuvantand efortul medicilor pentru eforturile depuse in vederea reducerii suferintei din lume si prin transplantul de organe, precum si jertfa celor dispusi sa le ofere, Biserica nu poate incuraja negativismul nejustificat al altora (negativism care ar consta fie in refuzul donarii de organe, fie in refuzul acceptarii oricarei forme de transplant cum ar fi chiar si transfuzia de sange). Daca viata aproapelui, cea fizica si cea duhovniceasca, este garantata, nici un sacrificiu nu este prea mare, cu conditia: sa nu ucizi un om spre a promite sau a da viata altuia.

– In acelasi timp, este necesar ca daruirea de sine si generozitatea donatorilor pentru transplantul de organe sa nu fie manipulata ca pretext sau paravan pentru profit financiar nedemn, care nu innobileaza, ci degradeaza fiinta umana.

– Crestinii, fie ei personal medical, donatori, beneficiari sau intermediari, nu trebuie sa promoveze stiinta fara constiinta etica si responsabilitate fata de demnitatea umana. De aceea, se impune o permanenta priveghere spirituala si pastorala, un discernamant spiritual activ privind scopurile declarate si nedeclarate ale transplantului de organe.

COMISIA NATIONALA DE BIOETICA SECTORUL BISERICA SI SOCIETATEA AL PATRIARHIEI ROMANE

TEXT APROBAT DE SFANTUL SINOD IN SESIUNEA 15-17 IUNIE 2004

Donarea de organe


Este posibil ca, la un moment dat, doctorul sa-ti spuna ca ultima sansa pe care o mai ai ca sa duci o viata cat de cat normala este sa faci un transplant. Cat de repede te poti obisnui cu ideea de a accepta un organ strain in corpul tau? Mult mai repede, oricum, decat probabilitatea de a gasi acel organ. Ai dona unul din organele tale pentru un apropiat in suferinta? Citeste mai jos experienta dificila a unor oameni care au trecut prin toate aceste situatii extraordinare si a medicilor care fac minunea transplantului posibila.

Pentru echipa de medici la Fundeni, transplantul de rinichi a ajuns una dintre cele mai comune operatii. Zeci de pacient i le trec prin maini, insa putini sunt „norocosii” care pleaca acasa cu un transplant. De ce? Pentru ca lipseste materia prima, si anume rinichii sanatosi care sa poata fi preluati de pacientii care au nevoie disperata de ei.
„La transplant renal ajung pacientii aflat i in faza terminala de insuficienta renala, cei care sunt la dializa. Iar odata ce ajung la transplant, intervin doua mari probleme: banii, pentru ca medicamentele pe care trebuie sa le ia sunt foarte scumpe, si lipsa donatorilor”, spune nefrologul Eminee Kerezsy, care face parte din echipa profesorului Ionel Sinescu, inca de la primul transplant de rinichi pe care acesta l-a facut la Fundeni. Cele doua chestiuni sunt valabile pentru orice transplant care se practica la noi in tara, insa mai sunt si alte lucruri de luat in calcul. Pana la operatia efectiva de transplant, pacientii trebuie sa aiba grija sa nu intervina alte complica- tii, cum ar fi infectiile, pneumoniile sau racelile puternice. Transplantul nu va fi niciodata o optiune pentru pacientii cu HIV sau cu cancer in faza terminala, declara doctorul Kereszy. Ca sa ajunga sa faca transplant, pacientii trebuie sa fie in stare perfecta de sanatate, sa isi repare dantura, sa se ocupe de toate problemele de sanatate. De ce este nevoie de acest lucru? Pentru ca pacientii vor fi nevoiti sa ia medicamente care sa le slabeasca sistemul imunitar, astfel incat organul strain – transplantat – sa poata fi acceptat de organism. Si daca in organism exista o infectie si sistemul imunitar este scazut, atunci apare riscul ca organul sa fie respins. Medicamentele pentru scaderea imunitatii vor fi lua te toata viata, dupa operatia de transplant reusita.

ACORDUL PREZUMAT, O SOLUTIE?
|n Parlament exista un proiect de lege care, daca va fi aprobat, ne va transforma pe toti in potentiali donatori de organe. Societatea civica si Biserica dezaproba proiectul si cer gasirea unor metode care nu incalca vointa persoanelor.

LISTA DE ASTEPTARE PENTRU ORGANE, |N ROM^NIA, LA FINELE LUI 2008*

Pacienti inscrisi pe lista de asteptare in 2008 ……………………..490
Pacienti aflati pe lista de asteptare la 31.12.2008…………….2085
Numar de decese in randul celor aflati pe lista de asteptare in anul 2008 ……………… 26
Pacienti inscrisi pe lista de asteptare in 2008 ……………………..177
Pacienti aflati pe lista de asteptare la 31.12.2008……………….350
Numar decese in randul celor aflati pe lista de asteptare in anul 2008 ………. 50
Pacienti inscrisi pe lista de asteptare in 2008 ……………………….. 26
Pacienti aflati pe lista de asteptare la 31.12.2008……………….107
Numar de decese in randul celor aflati pe lista de asteptare in anul 2008 ………… 12
Pacienti inscrisi pe lista de asteptare in 2008 ……………………………8
Pacienti aflati pe lista de asteptare la 31.12.2008…………………. 22
Numar de decese in randul celor aflati pe lista de asteptare in anul 2008 …………2
Pacienti inscrisi pe lista de asteptare in 2008: ………………………. 35
Pacienti aflati pe lista de asteptare la 31.12.2008:………………… 90
Numar de decese in randul celor aflati pe lista de asteptare in anul

Donarea de organe

2008: …………..10

PASII DINAINTE SI DE DUPA TRANSPLANT

Din momentul in care numele pacientului a ajuns sa fie pus pe lista de asteptare pentru transplant, in cazul in care nu are un donator in familie, acesta poate astepta ani in sir pana la telefonul salvator. Cand organul apare, doctorii de la Fundeni ii vor chema pe acei pacienti a caror compatibilitate este cea mai potrivita cu cea a organului prelevat. „Transplantul se face de obicei pacientilor care au o compatibilitate de peste 50% cu organul. Nu conteaza numai grupa de sange, se fac si alte analize complicate, care determina aceasta compatibilitate.
O compatibilitate de 100% exista numai intre gemenii identici – monozigotici”, afirma doamna doctor Kereszy. Deci la Fundeni vor fi convocati de urgenta acei doi-trei pacienti care au o compatibilitate buna, nu conteaza ordinea in care sunt pe lista de asteptare, si va fi ales acela care este in cea mai buna stare de sanatate. Operatia de transplant de rinichi se face in maximum 48 de ore de la decesul persoanei aflate in moarte cerebrala si poate dura 5 ore. Dupa operatie, pacientul va fi dus la reanimare, apoi va fi tinut sub observatie in spital o luna de zile. Abia apoi va putea sa mearga acasa. Dar grijile lui nu s-au terminat aici… Dupa operatie, pacientul va trebui sa mearga la control la un medic de specialitate, cel putin o data pe luna, toata viata. Si modul de viata va fi cu totul altul; de acum incolo, cuvantul „cumpatare” va deveni litera de lege!
In Romania, donarea de organe este o operatiune complicata, care a fost rezolvata demult prin metode legale in Occident. „Cele mai multe din transplanturile de rinichi, 80%, sunt prelevate de la rudele pacientilor, iar restul de la persoane aflate in moarte cerebrala, in timp ce in tari din Occident raportul este invers”, spune doctorul Kereszy. Aceasta poate fi si explica- tia pentru care transplantul de rinichi a luat avans fata de transplantul de inima sau de ficat, organe care se „ob- tin” mai greu, numai de la persoane aflate in moarte cerebrala. Dar nici atunci nu e simplu: pentru a preleva un organ de la o persoana aflata in moarte cerebrala, medicii si pacientul trebuie sa ceara acordul familiei celui care mai traieste doar conectat la aparate. Acest acord este dat insa foarte rar, pentru ca lumea este prea putin informata, spune doctorul Kereszy. „Este greu sa ceri unei mame, al carei copil abia a murit, sa-si dea acordul pentru prelevarea inimii, ficatului ori rinichiului. Aici poate ar putea interveni si Biserica si sa pledeze in favoarea noastra”. In Parlament se afla in dezbatere de doi ani legea referitoare la acordul prezumat, care prevede ca oricine poate deveni donator de organe dupa ce a intrat in moarte cerebrala, daca nu a solicitat expres sa nu doneze, in timpul vie- tii. „Aici este alta problema. Nu poti sa spui ca cineva a fost de acord sa doneze organele doar pentru ca ai o lege in acest sens. Oamenii vor sa fie intrebati. Asadar, poate prin infiintarea unor carduri de donator, care sa fie distribuite prin doctorii de familie, problema s-ar reglementa.

Drepturile si avantajele donatorilor de sange


Milioane de oameni din intreaga lume isi datoreaza viata celor care de buna voie au facut o donatie de sange. Din pacate in Romania exista un numar mic de donatori raportat la cei din celelalte tari ale Uniunii Europene. Totusi, in ultimii ani s-a observat o usoara crestere a numarului donatiilor de sange, fapt explicat poate prin mai buna mediatizare care s-a facut acestui fenomen, lucru de altfel imbucurator.

Cei care doresc sa doneze sange trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Donatorul trebuie sa aiba varsta cuprinsa intre 18 si 62 de ani, greutatea minima de 58 kg la fete si 60 la baieti, tensiunea arteriala peste 110/60 mmHg, sa nu aiba sau sa fi avut una dintre bolile: hepatita, TBC, sifilis, malarie, epilepsie, ulcer, diabet zaharat, boli de inima, tensiune peste 18 mmHg, boli de piele, femeile sa nu fie insarcinate, in perioada menstruala sau de lauzie, sa nu fi suferit interventii chirurgicale in ultimile luni, sa nu fi consumat bauturi alcoolice ori grasimi cu 72 de ore inaintea actului de donare.

Orice cetatean roman cu domiciliul în România si orice cetatean al Uniunii Europene care are resedinta în Romania are dreptul sa doneze sange daca indeplineste conditiile de mai sus, conditii impuse in vederea protejarii atat a sanatatii donatorului dar si pentru a preintampina o eventuala imbolnavire a celui care va beneficia de respectiva donatie salvatoare.

In Romania donatorului de sange ii sunt recunoscute si acordate o serie de drepturi si avantaje menite a incuraja si stimula acest act caritabil, salvator pentru unii dintre semenii nostri.

Astfel, potrivit Hotararii Guvernului nr. 1364 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea drepturilor si obligatiilor donatorilor de sange, orice persoana are dreptul de a primi materiale informative privind donarea de sange. Pe tot parcursul derularii procedurii de selectie ca donator de sange, persoana care participa la aceasta are dreptul sa primeasca explicatii privind scopul si rezultatele interviului, examenelor si testelor care i se efectueaza.

Orice donator are dreptul sa primeasca, la cerere, un buletin de analiza cu rezultatele testelor efectuate.

Donatorii de sânge cu donari regulate au dreptul sa efectueze anual, gratuit, un examen radiologic pulmonar si un examen biologic extins precum si in anumite cazuri un examen cardiologic în vederea depistarii unor eventuale afectiuni care ar contraindica donarea de sânge.

Donatorii de sange cu donari regulate au dreptul la tratament substitutiv cu fier, gratuit, la recomandarea medicului de colecta, în cazul depistarii unui deficit de fier sau unui sindrom anemic secundar donarilor repetate de sange.

Donatorii de sange pot primi insigne, diplome, obiecte inscriptionate cu mesaje de promovare a donarii de sange de la institutiile de profil.

Donatorul de sange are dreptul sa primeasca, la cerere, pentru fiecare donare efectiva, urmatoarele:

  • un numar de 7 tichete de masa pentru produse alimentare, eliberate de institutia de profil;
  • o zi libera de la locul de munca, in ziua donarii, in cazul donatorilor de sange salariati; o zi scutire de frecventa, in ziua donarii, in cazul elevilor, studentilor si militarilor;
  • decontarea cheltuielilor de transport in comun din ziua donarii intre localitatea de domiciliu sau de resedinta inscrisa în actul de identitate si localitatea unde isi are sediul institutia la care se efectueaza donarea de sange; in cazul in care donarea se face la institutia de profil din localitatea de domiciliu sau din localitatea în care este angajat, donatorul are dreptul la abonament cu reducere de 50% pentru transportul în comun, pe baza actelor doveditoare, pentru o perioada de o luna.

Persoana care a fost admisa ca donator de sange sau componente sanguine pe baza rezultatelor procedurii de selectie trebuie sa aiba un comportament civilizat fata de personalul medical si fata de ceilalti donatori de sange, sa raspunda cu sinceritate intrebarilor personalului medical din sala de recoltare sau din sectoarele postdonare, sa respecte toate indicatiile primite de la personalul medical pe tot parcursul derularii procedurii de donare de sange si postdonare, sa urmeze tratamentul substitutiv cu fier conform recomandarii medicului responsabil cu selectia donatorilor, sa se prezinte la medicul de familie sau la medicul specialist, la recomandarea scrisa a institutiei de profil la care a donat sange, pentru a fi luata in evidenta sau pentru investigatii medicale in scopul diagnosticarii, in cazul depistarii ori suspectarii unor situatii patologice.

Campaniile – un obicei mai vechi


Am sa incep sa imi reiau un obicei mai vechi pe care mi l-am facut in ultimele lui pe vechiul meu blog – campaniile de bun simt .

De azi inainte pe acest blog se vor adauga acel tip de articole al caror mesaj ar trebui sa ajunga la toata lumea , adica articolele de bun simt .
Prin articolele de bun simt le consider toate acele articole care sa trateze subiecte evitate de multa lume sau considerate subiecte ce trebuie rezolvate de altii . Romanii trebuie sa creasca prin bun simt si ajutor acordat romanilor . Romania trebuie sa scape de ghiarele mortii albe , de ghiarele birocratiei si de ghiarele unor oameni mincinosi .
Drogurile sunt o cauza al acestui demers de bun simt , romanii lasandu-se prizonierii unei morti lente . Din putinbele bloguri pe care la mai citesc nu am citit niciun articol care sa spuna NU DROGURILOR .

E perioada de criza si sunt din ce in ce mai multi someri . Dar nici firmele nu sunt incurajate sa isi pastreze angajatii . In Romania nu se doreste sa se ajute firmele sa se reprofileze , dar birocratia le taie craca sa se si desfiinteze . Nu am vazut pe nicaieri in mass-media articole sau stiri care sa dea informatii oamenilor de a trece putin mai usor peste criza . Haideti sa spunem NU CRIZEI .

E perioada de criza de toate tipurile . Se doreste de marile forte antisociale si antistatale ascunse si mafiote sa fim manipulati cu diverse stiri . Se incearca acealeasi metode ca in SUA :manipularea cu stiri false date toata ziua zi mascarea anumitor lucruri pe care omul de rand nu trebuie sa stie . Haideti sa spunem NU MANIPULARII .

In Romania e criza culturala . Nu se doreste sa fim oameni destepti pentru a fi manipulati . Cultura , in ochii manipulatorilor masonicsi sau de alt tip , nu trebuie sa fie accesibila lumii de rand , cultura dorindu-se a fi la mana manipulatorilor . Cultura se doreste numai celor ce detin puterea economica , politica si al ziarelor . Daideti sa spunem DA CULTURII.

In Romania , ca si in alte state , nu se doreste sanatatea cat mai buna a soicietatii , deoarece fortele ascuns e ale lumii sunt mana in mana cu marile institute de medicina . Se ascunde faptul ca alimentele de la Mc Donalds , KFC sau de tip Fornetti nu sunt bune pentru sanatatea noastra . Peste tot vezi alimente pline de E-uri si vezi doamne elita politica incearca din greu sa dea alimente sanatoase si bio , dar nu incearca sa interzica aditivii alimentari si conservantii sintetici , pentru ca din productia lor statul incaseaza taxe peste taxe Haideti sa spunem DA ALIMENTATIE SANATOASA SI FARA E-URI.

Haideti sa spunem DA ARTICOLELOR DE BUN SIMT