Erezii si secte


Numele de nazareni sau nazarineni provine din afirmaţia lor că urmează pe Iisus Nazarineanul nu numai în cuvinte, ci şi în fapte. Se numesc pocăiţi deoarece susţin că pocăinţa este temeiul mântuirii şi că numai ei fac adevărata pocăinţă.
Adevăratul doctrinar şi întemeietor al sectei este Samuel Fröhlich, tot din Elveţia, născut în anul 1803 din părinţi săraci (calvini). El a studiat teologia calvină la Zürich şi a ajuns pastor calvin în Elveţia; tinereţea şi-a petrecut-o în destrăbălări. Apoi, după cum mărturiseşte el, la Paştile anului 1825 i s-ar fi arătat Dumnezeu îndemnându-l la o viaţă curată. Ca pastor era iubit de păstoriţii săi fiindcă era conştiincios şi predica regulat şi cu foarte mult zel. Deşi încă pe când era student teolog strecurase rătăciri prin predicile sale, la început a rămas totuşi în cadrul învăţăturilor calvine; până la urmă însă încetul cu încetul devine baptist, deşi nu oficial.
El era pastor calvin, dar rostea predici baptiste, până când, descoperindu-i-se rătăcirile, a fost depus. Din acest moment Fröhlich devine baptist pe faţă şi în anul 1832 întemeiază o „sfântă comună” (die heilige Gemeinde) cu 38 de aderenţi, foşti credincioşi de-ai lui în calvinism, pe care i-a botezat din nou, prin cufundare. Astfel s-a întemeiat prima „comună nazareană” având în frunte pe însuşi întemeietorul şi doctrinarul ei, Fröhlich, care în cinci scrieri a stabilit principiile doctrinare ale sectei sale. El susţine că Biserica a devenit concubină a statului, cu care cochetează şi de la care primeşte plata de stat, de aceea se cere o Biserică nouă.
Din Elveţia nazarenismul a pătruns în Ungaria în 1910 adus de nişte ucenici ai lui Fröhlich, mai ales prin părţile învecinate cu Transilvania (oraşul Hódmezövásárhely). De aici a pătruns apoi la românii din Ardeal, mai ales în judeţele mărginaşe: Arad, Bihor, Békés. Totuşi, la noi secta n-a reuşit să se răspândească prea mult. Până astăzi ea numără puţini aderenţi; din cauza atitudinii sale faţă de stat fiind interzisă. Cartea lor de cântări este intitulată „Noua harfă a Sionului”.
Învăţătura nazarineană în cea mai mare parte seamănă cu cea a baptiştilor, caracteristicile ei principale fiind:
a) Mileniul (ca la adventişti, russelişti şi penticostali);
b) Neadmiterea jurământului, deoarece poate fi îndestulă-toare făgăduinţa fără de jurământ;
c) Neîngăduinţa de a face uz de armă în război;
d) Imposibilitatea de a mai păcătui după botez;
e) Neprimirea din nou în comunitate a celor ce au fost excluşi;
f) Toate instituţiile publice sunt locaşuri ale lui Antihrist. Tot asemenea este şi şcoala, care nu are nici un rost, deoarece copiii după ce primesc botezul nu mai pot păcătui; ei ajung la fericirea raiului şi n-au nevoie de a fi educaţi în şcoli:
g) Nu există predicatori aleşi, ci fiecare poate predica, dacă este iluminat de Duhul Sfânt;
h) Sunt două categorii de credincioşi: „prietenii şi pri-etenele”, care sunt aderenţi încă nebotezaţi ai sectei; şi „fraţii şi surorile” sau aderenţii botezaţi, care îşi zic „tu” între ei;
i) Rigorism în ceea ce priveşte viaţa privată şi bucuriile ei, ş.a.m.d.
În celelalte părţi ale doctrinei lor se aseamănă întru totul cu baptiştii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s