Erezii si secte


Zişi şi „Tremurători” sau „Spiriţi” sau cum se mai numesc ei „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”. Numele de Penticostali vine de la cuvântul grecesc „penticosta”, care însemnează Cincizecime. Ei susţin că toţi membrii sectei lor au botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, pe care l-au primit Apostolii la Cincizecime prin pogorârea Duhului Sfânt (Spirit).
Li se mai zice „Tremurători” din cauza tremurărilor pe care le manifestă sub pretinsa influenţă a Sfântului Duh pogorât asupra lor; şi „Spiriţi”, fiindcă pretind a avea pe Sfântul Duh în darul vorbirii în limbi, ca şi Apostolii după Cincizecime.
Făcând din această credinţă punctul central al vieţii şi învăţăturii lor, au reconsiderat toate celelalte puncte ale credinţei creştine în funcţie de acesta, subordonându-le ca importanţă şi prioritate acestuia, constituindu-se astfel în sectă.
Originea sectei este tot în America, datând de abia de la începutul secolului al XX-lea, fiind înfiinţată din sânul baptiştilor de predicatorul baptist Carol Parham. Acesta a început să propovăduiască rătăcirea că Sfântul Duh se revarsă din nou cu putere la o apropiată a doua pogorâre a Sa şi că, la 3 ianuarie 1911, S-a şi pogorât deja peste 13 persoane.
În România, secta penticostală a venit direct din America prin câţiva români de acolo, printre care câştigase teren încă înainte de 1910; fiind susţinută şi propagată chiar printr-o revistă în limba română, „Vestitorul Evangheliei”, redactată în oraşul Akron – Ohio, de un oarecare Paul Budeanu, român originar din judeţul Arad.
Paul Budeanu a tradus în româneşte mărturisirea de credinţă a penticostalilor, intitulată „Declararea fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu”. Cu Pavel Budeanu stăteau în legătură penticostalii din România, al căror şef a fost de la început Ioan Bododea din Brăiliţa, fost predicator, propaganda susţinându-şi-o prin reviste editate de el, ca: „Glasul adevărului” şi „Ştiinţa Sfinţilor”.
Învăţăturile specifice penticostalilor sunt următoarele:
a) Mileniu;
b) Pe lângă botezul cu apă este de trebuinţă şi cel cu Duhul Sfânt şi cu foc, pe care l-au primit apostolii la cincizecime şi prin care se primeşte darul vorbirii în limbi;
c) Pentru ca Biserica să nu fie moartă trebuie să aibă darul Sfântului Duh, iar pentru a obţine acest dar, se cere rugăciune şi post, adică nemâncare;
d) Botezător poate fi numai cel ce are darul vorbirii în limbi (în timp ce la baptişti şi la alte secte poate fi numai cel rânduit de comunitate);
e) Slujbele duhovniceşti sunt cele ale predicatorilor, proorocilor şi prezbiterilor – aleşi din Biserică şi ordinaţi (sfinţiţi ca preoţi prin punerea mâinilor). Ordinaţiunea nu se poate pierde.
f) În adunări pot vorbi şi femeile;
g) Sfântul Duh purcede şi de la Fiul;
h) Păcătoşii daţi afară din adunare nu mai pot fi reprimiţi.
În celelalte puncte ale credinţei se aseamănă cu ceilalţi eretici, îndeosebi cu baptiştii, din rândul cărora s-au format.
Cultul este simplu: câteva cântări, însoţite de vorbirea în limbi şi predici (toate acestea au loc într-o atmosferă plină de neorânduială, aşa cum se vede din capitolele tratând despre vorbirea în limbi – glosolalia)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s