Erezii si secte


Numele lor provine de la învăţătura pe care o numesc teosofie, adică înţelepciune divină. Locul de baştină al teosofiei este probabil India, timpul apariţiei ei fiind îndepărtat.
În Europa, teosofia s-a ivit prin anul 1875, datorită rusoaicei Helena Petrovna Blavatsky, o femeie de moravuri uşoare, conştientă de starea păcătoşeniei sale. În urma unei călătorii în America de Nord, H.P. Blavatsky ajunge la New York, unde intră în legătură cu spiritiştii. Făcând cunoştinţă cu colonelul J. Olcott, înfiinţează la New York, împreună cu acesta, o societate teosofică. Din New York, H. P. Blavatsky pleacă în India, unde a convertit un baron, – de Palme –, care la moartea sa lasă societăţii teosofice o avere considerabilă.
Teosofia a pătruns şi la noi, centre teosofice mai însemnate fiind la Bucureşti (cu Zoe Palade, Maria Sachelarie, Mircea Neniţescu etc.), Craiova, Timişoara ş.a. Teosofii sunt împărţiţi în câteva secte greu de deosebit una de alta. În general se apropie de spiritişti, cu care uneori pot fi uşor confundaţi. Fiind un sistem filosofic religios, teosofia poate pătrunde numai în clasa cultă.
Temeiurile învăţăturii teosofice sunt expuse în cartea „Secret doctrine” (Doctrina secretă).
Iată câteva puncte din doctrina teosofică:
a) Legea generală a naturii este legea karmei, pe baza căreia fiecare faptă are urmări, care sunt apoi cauze ale altor fapte sau activităţi, iar acestea la rândul lor devin iarăşi cauze ale altor fapte şi aşa mai departe, până ce urmează liniştea deplină, în care încetează orice activitate.
b) Sufletul după moarte se reîntrupează (reîncarnează) de mai multe ori spre a se curăţi, până când ajunge desăvârşit şi egal cu Dumnezeu. Starea aceasta de perfecţiune este Nirvana, sau suprema fericire şi constă în împreunarea sufletelor într-un tot unitar, în Dumnezeire. Reîncarnarea este necesară tuturor, în scopul purificării şi perfecţionării.
c) Moartea nu este altceva decât trecerea sufletului dintr-un corp în altul, sau dintr-o viaţă în alta. Pe patul de moarte, omul chiar îşi poate alege părinţii din viaţa în care urmează să se reîncarneze. Când omul moare, sufletul părăseşte corpul fizic şi îmbracă un corp astral; apoi trece într-un corp mintal, luând o formă infinită şi devenind astfel o fiinţă eterică, fără sex;
d) Tot ce există, există în mod necesar, căci evoluează spre bine;
e) Nu există iad sau munci. Mântuirea vine în mod necesar, prin evoluţia sufletului în şirul de vieţi prin care trece, până ce ajunge în Nirvana. Suferinţele prin care evoluează omul în diferitele lui vieţi către Nirvana, acesta este iadul;
f) În Nirvana toţi vom fi una;
g) Dumnezeu nu este transcendent, ci imanent, în natură.
h) Nu există îngeri răi sau diavoli. Mânia, invidia, răutatea, deşertăciunea, răzbunarea, etc., iată dracii din noi; alţii nu mai există;
i) Iisus Hristos n-a fost Fiul lui Dumnezeu şi Răscum-părător al lumii, pentru că oamenii se răscumpără singuri, purificându-se prin reîncarnări. El a fost numai o pildă de perfecţiune;
j) Fiecare epocă îşi are Mântuitorul ei propriu, potrivit cu gradul de civilizaţie şi de dezvoltare spirituală a ei. Astfel a fost Buda în epoca lui, apoi în altă epocă Iisus Hristos, iar acum, în epoca modernă, când doctrinele lui Buda şi Hristos au rămas neîndestulătoare şi acum, când se cere un nou mântuitor cu o doctrină mai potrivită nivelului intelectual înalt al epocii, acesta este Krishnamurti;
k) Se înlătură dogmele şi autorităţile bisericeşti;
l) Orice religie, într-o oarecare măsură relativ mică, este expresia voinţei lui Dumnezeu şi descoperă o oarecare parte de adevăr. Iar teosofia este adevărul curat şi întreg;
m) Lumea aceasta va trece printr-o prefacere cosmică, transformându-se într-un continent nou, regenerat;
n) Mai există o lume astrală, în care vom ajunge şi noi, ce cuprinde locuitori, animale şi alte fiinţe; sufletele oamenilor se duc acolo ca spirite;
o) Nu numai oamenii, ci toate vieţuitoarele au suflet nemuritor, şi de aceea nu se cade a fi ucise; consumarea de carne de animale este interzisă;
p) Scopul ultim al vieţii este „frăţia universală”, care nu este un vis, o concepţie poetică, ci o condiţie esenţială şi de aceea trebuie să existe;
r) Scopul pe care îl urmăreşte teosofia este de a forma un sâmbure de înfrăţire universală, fără deosebire de rasă, limbă, credinţă etc. În societatea teosofică poate intra oricine, de orice credinţă;
s) Limbajul tehnic şi ideile fundamentale ale teosofilor provin, după ei, din vechile secrete ale Cabalei, care li s-ar fi transmis prin viu grai până azi, întreagă şi neschimbată, chiar cu magia şi astrologia ei.
În toată doctrina teosofică, influenţa budismului este vizibilă şi covârşitoare, teosofia fiind mult mai apropiată de budism decât de creştinism. Cu creştinismul n-are aproape nimic comun. De aceea ea nu este o sectă creştină, ci o sectă religioasă şi filosofico-mistică, ivită şi printre creştini, având la bază un amestec întunecos de idei luate din riturile popoarelor orientale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s