Erezii si secte


În anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, într-un sinod, reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu şi cu amănunţime chestiunea calendarului Iulian şi văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nici o ştirbire dogmelor, canoanelor Bisericii şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi, şi că prin rămânerea în urmă a calendarului de la 21 la 8 martie, se calcă rânduiala stabilită de Sfântul şi Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toţii să îndrepte calendarul Iulian şi să aducă echinocţiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum.
Hotărârea a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe care au luat parte la sinod, prin mitropoliţii, episcopii şi delegaţii lor, urmând ca fiecare Biserică să facă îndreptarea calendarului când va găsi vremea potrivită.
Astfel, în anul 1924, la 10 martie, au îndreptat calendarul Patriarhia ecumenică de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile, cu care rămăsese în urmă calendarul Iulian, de la Sfântul Sinod de la Niceea.
Iar Sfintele Paşti le serbăm odată cu creştinii ce ţin stilul vechi din celelalte ţări, pentru unitatea şi pacea Bisericilor noastre surori în dreapta credinţă, care încă nu au îndreptat calendarul, precum Biserica Rusă, Biserica Ierusalimului, Biserica Serbiei ş.a., care încă n-au trecut în mod practic la îndreptarea calendarului vechi, dar care la vreme potrivită îl vor îndrepta, după cum a fost înţelegerea tuturor Bisericilor Ortodoxe la Constantinopol din anul 1923 şi la Consfătuirea panortodoxă din 1948 ţinută la Moscova, care au ajuns la înţelegere în această privinţă şi care au hotărât obligatoriu ca clerul şi credincioşii din fiecare ţară ortodoxă să ţină stilul bisericesc local pe teritoriul căreia se găseşte. Adică în ţara în care se ţine calendarul îndreptat, acela să rămână mai departe, iar în ţara unde încă se mai ţine stilul vechi, acela să rămână în folosinţă până la vremea potrivită, când va fi întocmit şi recunoscut calendarul cel mai desăvârşit pentru toată Ortodoxia.
Şi acestea toate s-au hotărât de mai marii păstori ai Bisericii Răsăritului numai pentru a se ţine unitatea şi pacea dintre Bisericile dreptmăritoare între care Duhul Sfânt i-au pus pe ei păstori.
Şi acum trebuie să înţelegem că această hotărâre care s-a luat la Consfătuirea panortodoxă de la Moscova este un mijloc de pace şi de unire între Bisericile Ortodoxe din toată lumea în ce priveşte îndreptarea calendarului şi este făcută cu chibzuinţă sinodicească şi tradiţie canonică. Deoarece noi ştim din sfintele canoane şi din învăţăturile Sfinţilor Părinţi că Biserica noastră dreptmăritoare în toate vremurile de-a lungul istoriei a folosit două mijloace de a mântui sufletele: scumpătatea şi iconomia sau pogorământul. Scumpătatea este cel mai bun dreptar al sfintelor canoane din Biserica Ortodoxă, iar iconomia – pogorământul – este al doilea mijloc şi care uneori pogoară mai mult sau mai puţin din îndreptarul scumpătăţii cu scopul sfânt de a folosi Biserica pe alte căi.
Stiliştii de 60 de ani lucrează orice taină şi orice sfinţire în bisericile lor, fără arhiereu şi fără ierarhie, şi prin urmare, dacă ei n-au ierarhi, nici preoţii lor nu se pot numi preoţi, nici Biserica lor Biserică şi nici creştinii cei botezaţi de ei nu se pot zice cândva creştini. Pentru că unde nu este ierarhie şi arhiereu, nici sfinţenie nu este, nici mântuire. Fiindcă izvorul tuturor sfinţirilor şi darurilor vine numai prin arhiereu. Aşadar, dacă ei se numesc pe sineşi Biserică dreptmăritoare şi tradiţională, să ne spună în care Biserică dreptmăritoare s-a mai lucrat vreodată Sfintele taine fără arhiereu?
Iar dacă ei zic că au arhiereu, să ne spună care este episcopul lor, cine l-a hirotonit şi unde îşi are reşedinţa? Căci canonul 13 a sinodului I–II zice: „Semănăturile ereticeştilor zâzanii aruncându-le în Biserica lui Hristos, diavolul cel cu totul rău şi acestea văzându-le din rădăcini tăiate cu sabia Duhului, au venit pe altă cale de meşteşugiri să despartă Trupul lui Hristos cu mantia schismaticilor. Şi pe această vrăjmăşie a lui, Sfântul Sinod zădărnicind-o, a hotărât ca de acum înainte, orice preot sau diacon, care osândind pe episcopul său pentru orice vinovăţie, mai întâi de sinodiceasca judecată şi de cercetare şi osândirea cea deplină asupra lui, vor îndrăzni a se despărţi de împărtăşirea lui şi numele lui nu-l vor pomeni la sfintele rugăciuni ale Liturghiilor, după obiceiul predat Bisericii, aceştia să se supună caterisirii şi de toată ereticeasca cinste să se lipsească. Căci, ca cel rânduit în ceata preoţiei, a îndrăznit a răpi judecata mitropoliţilor şi mai înainte de judecată el osândeşte.
Încă să citească ei şi canoanele: 18 al sinod. IV ec. şi 6 al sinod. II ec. şi să înţeleagă că singuri, rupându-se de ascultarea episcopilor şi hulind Biserica şi pe conducătorii ei, au căzut sub anatema care o arată sfintele canoane 17 ale sinod. VII ec., 3, 4, al sinodului IV ec., 31 Apost., 31 şi 34 al sinod. VI, 1 al sinod. I–II, 5 şi 6 Gangra şi 5 Antioh., asupra celor ce nu ascultă de episcopii lor.
Decât a judeca ei pe episcopii şi mitropoliţii din Biserica noastră Ortodoxă, mai bine ar întoarce ochiul asupra lor, ca să-şi cunoască grelele vinovăţii canonice pe care le au, că au rupt legătura duhovnicească cu Biserica Ortodoxă şi se conduc după mintea lor cea întunecată de mândrie, de ură şi de nesupunere.
Stiliştii au şi grave abateri canonice. Iată care sunt cele mai grave:
a) Nu ascultă de hotărârea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului celui vechi: Can. 3, II Ec.; 28 IV Ec.; 36 Trulan.
b) Nu ascultă nici de Patriarhia Ierusalimului: Can. 34 Apost.; 2, II Ec.; 12 IV Ec.; 36 Trulan; 19 Antiohia.
c) Nu ascultă de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române şi de hotărârea întâi-stătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, care s-au adunat la Moscova în anul 1948.
d) Consideră calendarul sfânt şi fac din aceasta o dogmă;
e) Preoţii lor, precum şi creştinii conduşi de ei, se depărtează de la slujirea şi împărtăşirea cu preoţii şi ierarhii noştri, din ură, mândrie, răzvrătire şi neascultare.
f) Botează şi cunună a doua oară, săvârşind o mare erezie şi greşeală dogmatică; Can. 47 Apostolic; 48, 72 Cartagina; 1, 47, 91 al Sfântului Vasile cel Mare; stiliştii nu au Sfântul şi Marele Mir, pentru că nici episcop nu au care să li-l sfinţească, şi din această cauză ung copii cu untdelemn de prin candele, când îi botează, şi prin aceasta falsifică botezul şi duc în eroare pe creştinii care dau copiii pe mâna lor ca să-i boteze.
g) Au rupt legătura duhovnicească cu ierarhia canonică a Bisericii Ortodoxe Române; Canonul 31 al Sfinţilor Apostoli; 13, 14 şi 15 ale Sin. I şi II din Constantinopol; 6, II Ec.; 3, III Ec.; 18, IV Ec.; 31 şi 34, Trulan; 5, Antiohia; 10, 11, Cartagina.
h) Hulesc şi defaimă patriarhii, episcopii şi preoţii Bisericii care ţin stilul nou, numindu-i „catolici”, „lipsiţi de har”, „eretici”, căzând astfel sub osânda canoanelor: 31, 39 Apostolic; 18, I Ec.; 8, IV Ec.; 34 Trulan; 58 Laodiceea; 7 Cartagina.etc.
i) Au făcut mănăstiri fără aprobarea Sfântului Sinod.
j) Preoţii stilişti se duc prin sate străine şi fac slujbe pe ascuns, fără să ţină seama de aprobarea episcopului locului şi a parohului din acele parohii, căzând prin aceasta sub osânda canoanelor 34 Apostolic; 4, 6, 7, I Ec.; 2, 3, II Ec.; 8, III Ec.; 28, IV Ec.; 36, 39 Trulan; 9 Antiohia.
Şi acestea sunt câteva din greşelile şi abaterile canonice ale celor ce ţin stilul vechi în ţara noastră.
Stiliştii sunt consideraţi schismatici, adică dezbinaţi de Biserica Ortodoxă, căci au călcat legile bisericeşti administrative, organizându-şi mănăstiri şi biserici deosebite, fără aprobarea Sfântului Sinod. Iar dacă îndrăznesc să boteze a doua oară, atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic şi alte canoane.
Şi aceşti stilişti care sunt nesupuşi Bisericii până în ziua de azi, rămân o fracţiune schismatică. Dar să se ştie căci calendarul în decursul istoriei a mai fost schimbat de cinci ori până acum, şi când va fi nevoie, iar o să se schimbe

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s