BISERICA VS masonerie


INTREBARI LA CARE MASONERIA NU POATE RASPUNDE. DE CE FRANCMASONERIA NU TREBUIE ACCEPTATA. DESPRE BISERICA.

Dumnezeu n-a putut suporta ideea ca omul sa fie vesnic inrobit de pacat, vesnic supus stricaciunii. Toata lucrarea lui Dumnezeu fiind, prin definitie, buna, perfecta, cum ar putea omul sa fie rau si imperfect? Tocmai el, cel zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, el sa se razvrateasca impotriva fata de Cel ce l-a creat? Aceasta ar fi o necuviinta intolerabila. Dumnezeu n-ar fi adus nimic la viata daca lucrarea respectiva n-ar fi fost desavarsita. Iar daca lucrarea, perfecta initial, s-a destramat pe parcurs, harul dumnezeiesc o invaluie, tamaduind-o si reasezand-o la starea cea dintai.
Pentru oameni, aceasta ridicare si reasezare s-a infaptuit acum 2000 de ani – prin venirea Mantuitorului – si continua si in ziua de astazi prin Sfanta Liturghie. Asa de important este omul pentru Dumnezeu incat a decis a Se intrupa, infaptuindu-se un lucru infricosator: Cel nevazut, pe pamant, aratat a umblat; Cel ce a zidit lumile a rabdat judecata omeneasca; Cel slavit de ingeri ca un rege, a purtat coroana de spini si a suferit moartea in cel mai josnic mod: pe cruce intre talhari. S-au infricosat ingerii vazandu-L rastignit si iadul s-a cutremurat de pogorarea Sa. Iar prin Invierea cea de-a treia zi, a biruit moartea, stricaciunea si pacatul. Si a facut din cel mai hulit simbol – crucea- obiect de mantuire, biruinta si slavire. Caci Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii ca sa rusineze pe cele tari, pe cele dispretuite ca sa rusineze pe cele cinstite. S-a dezbracat Dumnezeu de lumina ca de o haina si prin aceasta S-a proslavit mai mult.
Iata legatura dintre om si divinitate, fara de care omul nu s-ar putea ridica din stricaciune si nu si-ar putea recapata pozitia initiala, biruind moartea. IisHs NiKa – prin acest semn „+” vei invinge.
Masonii nu-L recunosc pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnzeu, lipsindu-se astfel de Imparatia Cerurilor. Ei se refera la Dumnezeu ca fiind „Marele Arhitect”, iar prin aceasta se declara crestini, cand sunt intrebati. In acelasi timp afirma ca nu sunt o religie. Dar daca nu sunt o religie de ce au nevoie de templu? Atunci de ce asa de multe simboluri? Simbolul ascunde un mesaj, pe care doar initiatii il cunosc, asta e clar pentru toata lumea. Totodata, simbolurile presupun ideea de misticism, fiind folosite in toate religiile.
„Existenta sa proprie si vizibila are semnificatie; in calitate de lucru expus el este acel ceva pe baza caruia recunoastem altceva […] simbolul presupune o conexiune metafizica intre vizibil si invizibil” Hans-Georg Gadamer, Adevar si metoda, 2001, p 65, traducere de Gabriel Cercel. Mesajul se dezvaluie „prin participare sau integrare intr-un sistem magico-religios, care e intotdeauna un sistem simbolic, adica un simbolism” Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, 1995, pagina 339. „Un simbol religios isi transmite mesajul chiar daca nu este perceput in intregime in mod constient, deoarece simbolul se adreseaza fiintei omenesti integrale, nu doar mintii ei” Sacrul si profanul, traducere de Brandusa Prelipceanu, 1995, pagina 112. Si pentru c� toate religiie cuprind o invatatura cu privire la viata dupa moarte ne interbam care ar putea fi cea a masonilor de vreme ce ei neaga originea divina a Mantuitorului. Mai spun masonii ca ei urmeaza Lumina. Dar de vreme ce Domnul nostru Iisus Hristos – a C�rui dumnezeire ei o neag� – a spus: „Eu sunt Lumina lumii si cine nu-mi va urma mie va umbla intru intuneric”, atunci masonii carei Lumini ii urmeaza? Si carui Adevar, de vreme ce Dumnezeul crestinilor este „Calea, Adevarul si Viata”. „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Carele faci minuni!” – spune o cantare ortodoxa. Sa credem ca Domnul luminii ar putea fi lipsit de lumina? Sau ca izvorul infinit al vietii a secat? N-ar avea mai multa logica sa credem ca masonii se inseala? Sau poate ca Hristos a fost un mit. Poate ca a fost un simplu om, pe care ceilalti din jur l-au divinizat. Dar atunci cum se explica credinta martirilor, trupurile nestricacioase ale sfintilor, icoanele care plang, agheazma care nu se strica, rugaciunile de ploaie, care nu o singura data si-au dovedit efectul? Si, la urma urmei, cum se face ca istoria confirma profetiile biblice? [Vezi despre aparitia si caderea, dupa o mie de ani, a Imperiului Bizantin, caderea agarenilor in Balcani, reinfiintarea statului Israel – la Sfantul Prooroc Isaia; explozia de la Cernobil in capitolul 11 al Apocalipsei (steaua cu numele Absintos care cade pe pamant – in limba ucraineana, la absint, pelin se spune „cernobil”), vezi marcarea cu codul de bare din capitolul 13, s.a.m.d]. Putem oare ramane nepasatori la toate acestea? Nu va lasati amagiti cand francmasonii spun ca ei cred in Hristos si folosesc Biblii in lojile lor. Dar la ei, Hristos este pe acelasi nivel cu Buddha, Mahomed si Vishnu, iar „bibliile” lor sunt tiparite la edituri masonice. De ce aceasta nevoie de a folosi biblii scoase sub tipar masonic? In fine…
Unele voci sustin ca atitudinea Bisericii, de a condamna masoneria, este pripita si neintemeiata. Acestia acuza Biserica de „primitivism” si „inchizitorism” si merg pana ‘ntr-atat incat contesta chiar apostolicitatea Bisericii. Ar trebui, in acest moment, sa ne amintim definitia Bisericii, conform Sfintei Scripturi: credinciosii sunt madularele ce alcatuiesc trupul, iar capul trupului este Hristos, prin Biserica. In acest context, acuzatiile masonilor, si nu numai, la adresa Bisericii, pica. Biserica, reprezentand capul trupului, nu numai ca este indreptatita sa adopte o atitudine, ci chiar este obligata. Ea nu poate ramane pasiva cand ceva din exterior ataca madularele ce alcatuiesc trupul. In aceasta reactie a Bisericii, unii au vazut teama acesteia de a-si pierde „tronul pamantesc”. Insa ei omit un lucru esential, anume ca Biserica nu tinteste onoruri si slava desarta ci viata vesnica spre slava lui Dumnezeu. Nu de pierderea „tronului pamantesc” se teme Biserica ci de a celui ceresc, a celui nestricacios si vesnic. Anatemizarea francmasoneriei nu s-a realizat pe principiul „cine nu-i cu noi e impotriva noastra”. Acest act al Bisericii s-a infaptuit dupa ample cercetari si nu si-ar permite nimeni sa faca un asemenea gest fara a detine dovezi incontestabile, aduse la cunostinta intregii lumi. Daca Biserica s-ar fi temut de pierderea de onoruri si ar fi vazut in masonerie o amenintarea a perceptiei ei in randul cerdinciosilor, ea ar fi putut adopta o decizie de anatemizare, fara a oferi alte detalii, amenintandu-i pe enoriasi ca daca nu se supun deciziei, ii va excomunica. Dar Biserica a prezentat comentarii la adresa masonerieii lasand la atitudinea si liberattea fiecaruia de a decide, ea implinindu-si datoria de a avertiza. Contra masoneriei au fost si persoane marcante ca: Sfantul Nicodim Aghioritul, Nichifor Crainic, Sfantul Iustin Popovici, Parintele Dumitru Staniloae, s.a.. E drept ca si masoneria a atras de-a lungul vremii nume sonore, dar membrii ei n-au fost sfinti, sau crestini adev�rati, oameni duhovnicesti, cu darul deosebirii duhurilor si nici nu cunosteau in totalitate scopul ascuns al acestei organizatii oculte, fiind atrasi de masca inofensiva afisata. Daca scopul masoneriei n-ar fi fost potrivnic mantuirii, ce sens ar avea ca Biserica s-o condamne? Ce-ar fi pierdut Biserica prin acceptarea masoneriei? Raspuns: trupul si mantuirea. Daca masoneria i-ar fi fost de trebuinta omului pentru mantuire, i-ar fi lasat-o Dumnezeu; dar Dumnezeu nu S-a descoperit in masonerie ci in Biserica. Nu prin masonerie ajungi la Dumnezeu, ci doar prin Biserica. Drept dovada ca nici un membru al vreunei loje nu s-a ridicat deasupra firii, biruind natura, spre deosebire de unii crestini, care se sfintesc prin participarea la viata Bisericii. Ce ar putea spune masoneria fata de aceasta? Si cine e mai vrednic de crezare? Caci roadele fiecarora stau inaintea lor.
Faptul ca Dumnzeu a zis: „Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul” inseamna ca toate au pornit de la Dumnezeu si toate tot la El se vor intoarce. Iar Intruparea Lui si Inaltarea la Cer ne anunta ca va fi o judecata. Iata motivul pentru care s-a scris atat de mult pe aceasta tema, pentru ca este in joc insasi mantuirea noastra. Sunteti dispusi sa riscati?
Biserica trebuie sa fie garanta mantuirii si trebuie sa apere ce-i al ei. Cine nu se simte reprezentat de Biserica si nu face parte activ din Biserica, nu are dreptul s-o acuze sau sa-i ceara socoteala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s