Kansai – Inima istorica a Japoniei


Fushimi-Inari – Templul celor 10.000 de porti

Pe vremuri capitala a Japoniei, Kyoto este unul dintre putinele orase care au ramas aproape neatinse de bombardamentele celui de-al Doilea Razboi Mondial, si de aceea e foarte pretuit de japonezi. Cei care il conduc incearca din rasputeri sa-i pastreze aerul vechi si au interzis construirea multor cladiri inalte, ca sa nu strice panorama. Intesat de temple, palate, gradini, vechi resedinte feudale, scoli pentru gheise si scoli ale teatrului Noh, Kyoto isi merita din plin statutul de Capitala culturala a Japoniei.

Cel mai mare complex de temple dedicat zeului Shinto al fertilitatii, orezului si succesului, Inari, Fushimi-Inari, este cunoscut datorita miilor de porti rosii torii care se intind pe 4 km in jurul dealurilor ce se inalta in spatele templelor. Fiecare poarta este o donatie facuta templului de persoane fizice sau companii. Ei multumesc astfel zeului pentru prosperitatea pe care le-a adus-o. Portile sunt pazite de sute de vulpi de piatra, mesagerii lui Inari.

Privelistea oferita de tunelele formate din siruri nesfarsite de porti e una dintre imaginile iconice ale orasului Kyoto. Desi urcusul de-a lungul acestor tunele poate fi destul de anevoios, adesea vei vedea oameni care fac jogging sau antrenamente aici, urcand sutele de trepte care duc spre varful dealului.

De-a lungul drumului, calatorii obositi pot sa se odihneasca, sa bea apa sau chiar sa manance. Exista mici restaurante traditionale in inima parcului care servesc mancare, dar si racoritoare turistilor asezati pe tatami, la umbra usilor glisante. Tot aici se poate manca si „kitsune udon”, taitei traditionali japonezi din faina de grau, serviti cu bucati prajite de tofu, considerate a fi mancarea preferata a vulpilor. De fapt, cuvantul japonez „kitsune” inseamna chiar vulpe.

Parcul e fermecator tocmai pentru ca iti da impresia ca ai fi departe de tumultul orasului, in inima unei paduri, intr-un loc tainic. Iar aceasta padure are peste 30.000 de altare, strajuite de vulpi si dragoni, pe care arde tamaie. Din cand in cand vei auzi sunete scoase de clopoteii cu franjuri albi si rosii, sunete menite sa atraga atentia zeilor si spiritelor inspre persoana care urmeaza sa se roage.

Castelul Osaka – Inceputurile shogunatului Tokugawa

Osaka este cel mai mare oras din zona Kansai si, totodata, al doilea oras ca importanta din Japonia, dupa Tokyo. Este un puternic centru economic, dar renumele sau merge mult mai departe, caci Osaka este renumit pentru istorie si bucatarie. Atractia turistica numarul unu a orasului este un castel aparent vechi de peste 600 de ani, menit sa devina centrul unei noi Japonii unificate sub conducerea clanului Toyotomi. Edificiul, care poarta numele orasului, n-a avut insa istoria pe care o merita, caci aceste planuri marete au fost distruse dupa ce Tokugawa Ieyasu si clanul sau au ajuns la putere.

Din 1583 si pana astazi castelul a fost distrus de doua ori: odata de trupele primului shogun Tokugawa, Ieyasu in batalia de la Osaka si a doua oara de fortele naturii. Actuala cladire, din fier si ciment, dateaza abia din anii 1930. Din acest motiv, desi forma exterioara a ramas fidela originalului, interiorul castelului are mai degraba aerului unui muzeu modern. Constructorii au asezat pana si un lift, pentru a usura urcarea celor opt etaje. Multi romani vor fi incantati insa sa descopere ca acesta este castelul in care James Clavell si-a plasat o parte din actiunea faimosului sau roman „Shogun”.

Edificiul este inconjurat de un sant cu apa adanca, iar deasupra peretilor de piatra turnuri de aparare pazesc intrarea in gradini. Expozitiile din cadrul castelului se axeaza pe batalia data intre clanurile Toyotomi si Tokugawa pentru ultimul shogunat, conflict ce a culminat cu batalia de la Sekigahara. Sunt expuse paravane ilustrate cu scene din batalii, multe sabii apartinand diferitelor clanuri care au participat la razboi, armuri, dar si o explicatie minutioasa a evenimentelor si semnificatia lor din punct de vedere istoric. Iti va face placere sa vizitezi etajul in care, in cutii intunecate ce se aprind pe rand, cu ajutorul unor decoruri miniaturale si unor holograme 3D, sunt proiectate momente importante ale conflictului. Din pacate insa, nu toate inscriptiile si explicatiile au o varianta in limba engleza, iar acest lucru iti da senzatia ca poti aprecia doar pe jumatate obiecte, nestiind la ce a fost folosit sau cui au apartinut.

Iar daca interiorul modern al muzeului dezamageste intrucatva, pentru privelistea de care vizitatorii au parte cand ajung in varful castelului merita sa platesti intrarea. Din balconul celui de-al optulea etaj vei vedea intregul oras – un peisaj unic, atat prin aspectul sau, cat si prin faptul ca de la aceeasi inaltime, cu mult timp in urma, shogunii si-au admirat tara.

Nara – Sacru si Profan

Prima capitala a Japoniei, intemeiata in anul 710 sub numele de Heijo, Nara a sarbatorit anul acesta varsta rotunda de 1.300 de ani. Renumita pentru vechimea si templele sale, precum si pentru parcurile pline de cerbi, ea este una din atractiile turistice cele mai apreciate din Japonia.


Templul Todaiji – Marele Templu de Est – este pe primul loc in lista obiectivelor de vizitat, pentru ca si-a primit statutul de cea mai mare cladire de lemn din lume si face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Actualul templu este o reconstructie datand din 1692, care masoara insa doar doua treimi din cladirea originala, ridicata in 752 si distrusa in timpul unui incendiu. Este de asemenea lacasul celei mai mari statui de bronz a lui Buddha Vairocana din lume, cunoscuta in Japonia sub numele de Daibutsu. Masurand aproape 15 metri in inaltime, statuia ofera o spectaculoasa priveliste vizitatorilor de indata ce intra in templu. Este inconjurata de o serie de alte sculpturi – doua in aur si doua in lemn – reprezentand diferite zeitati budiste.

Vizitatorii se vor inghesui sa ajunga la columna dinauntru, care are o gaura de marimea narii Daibutsu-ului. Se spune ca cei care reusesc sa se strecoare prin aceasta deschidere vor fi iluminati la urmatoarea lor reincarnare. Deschiderea este insa foarte ingusta si, in general, doar copiii si batranii indraznesc sa-si incerce norocul.

Cerbii misuna prin parcurile din jurul complexului Todaiji. Blanzi, somnorosi si bine hraniti, se lasa usor mangaiati, desi cateodata se mai simt agasati de multimea de copii. Vizitatorilor li se da voie sa-i hraneasca, iar mancare pentru ei se vinde peste tot. Totusi, dupa cum avertizeaza si marcajele, cateodata cerbii si caprioarele s-ar putea sa vrea ceva mai mult decat li se ofera, si sa fure o geanta sau chiar o haina!

One thought on “Kansai – Inima istorica a Japoniei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s