Semnele timpului


Cu toate ca timpul venirii celei de a doua a Mantuitorului n-a fost precizat, si aceasta datorita faptului ca Domnul Iisus Hristos a atras atentia tuturor ca sa fie pregatiti, caci atunci cand nici nu se vor gandi va veni Fiul Omului, uneori si Apostolii au crezut ca venirea Fiului Omului e foarte aproape (1 Petru 4,7; 1 Ioan 2,18). Alteori insa, cand s-au ivit neintelegeri intre credinciosi pe aceasta tema, deoarece unii socoteau ca ziua Domnului a si venit, iar altii ca ea nu va veni, Apostolii au fost nevoiti sa le dea lamuriri spunandu-le ca ea se va produce intr-un timp mai indepartat, dar certitudinea ei ramane. In acest sens au procedat Sfintii Apostoli Petru si Pavel (2 Petru 3, 4; 1 Tesaloniceni 5,1; 2 Tesaloniceni 2, 1).

Totusi, din cele spuse de Mantuitorul Apostolilor Sai in legatura cu a doua Sa venire, de asemenea din cele ce se cuprind in unele Epistole pauline si in Apocalipsa, rezulta ca Parusia Domnului va fi precedata de anumite semne, din implinirea carora se va putea deduce ca ca nu este departe. Aceste semne sunt:

* Propovaduirea Evangheliei la toate neamurile
* Ivirea de prooroci mincinosi si caderea multora de la credinta, precum si inmultirea faradelegilor intre oameni
* Venirea lui Antihrist
* Venirea pe pamant a lui Enoh si Ilie
* Multe si mari catastrofe in natura si intre oameni
* Convertirea poporului evreu la crestinism
* Aratarea pe cer a semnului Fiului Omului

Propovaduirea Evangheliei la toate neamurile

Intre profetiile facute de Mantuitorul cu privire la sfarsitul lumii este si aceasta: „Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea, spre mantuire la toate neamurile, si atunci va veni sfarsitul” (Matei 24,14). Din aceasta profetie nu rezulta ca Evanghelia va fi primita de toate popoarele, de asemenea nici faptul ca sfarsitul va veni indata ce Evanghelia va fi propovaduita la toata lumea. Asadar, esentialul este ca la toate popoarele din lumea intreaga, indiferent de multimea lor si de locul in care traiesc, sa se fi vestit Evanghelia prin propovaduitori, indiferent daca ea va fi primita sau nu.
Ivirea de prooroci mincinosi si caderea multora de la credinta, precum si inmultirea faradelegilor intre oameni

Despre aparitia proorocilor mincinosi, Mantuitorul spune: „Si multi prooroci se vor scula si vor amagi pe multi si din pricina faradelegii se va raci dragostea multora” (Matei 24,11-12). Sfantul Apostol Pavel descrie astfel timpurile grele ce vor veni in zilele de apoi: „Pentru ca oamenii vor fi iubitori de sine, nemultumitori, necuviosi, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, vanzatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori mai mult de desfatari decat de Dumnezeu, avand infatisarea credintei adevarate, dar tagaduind puterea ei” (2 Timotei 3,2-5). „Inmultirea faradelegii” se va produce, pe de o parte, datorita amagirii multor oameni de catre prooroci mincinosi, iar pe de alta, ca urmare a slabirii si decaderii de la credinta a unora.
Venirea lui Antihrist

Numele de Antihrist inseamna adversar sau dusman al lui Hristos. El se refera fie la dusmanii lui Hristos in general, fie la o persoana anume, diavolul, sau o unealta a sa, un trimis al Satanei, spre a-L combate pe Hristos, si care-i va atrage la ratacire pe multi. Puterea lui insa va inceta la venirea Domnului. Sfantul Apostol Ioan zice: „Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s’au aratat – de aici cunoastem ca este ceasul de pe urma” (1 Ioan 2, 18), iar Sfantul Apostol Pavel spune: „Sa nu va amageasca nimeni in nici un chip…; ca va veni intai lepadarea de credinta si se va arata omul pacatului, fiul pierzarii, potrivnicul… cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu Duhul gurii Sale si il va nimici cu stralucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi lucrarea lui Satan insotit de tot felul de puteri si de semne si minuni mincinoase” (2 Tesaloniceni 2,3, 8-9).
Venirea pe pamant a lui Enoh si Ilie

Acestia sunt cei doi martori ai Domnului, care au fost ridicati cu trupul la cer, si care vor fi trimisi de Domnul pe pamant, pentru a-L predica oamenilor pe Hristos. In lupta cu Antihrist, ei vor fi rapusi si omorati, dar dupa trei zile si jumatate vor invia, iar peste cei ce s’au bucurat de moartea lor va cadea frica mare (Apocalipsa 11,3-11).
Multe si mari catastrofe in natura si intre oameni

Atragandu-le atentia Apostolilor sa nu se lase amagiti de invatatori si prooroci mincinosi care vor veni in numele Lui, Mantuitorul le-a spus semnele care vor trebui sa se intample mai inainte de sfarsit, cu toate ca acesta nu va veni indata (Luca 21, 9); asemenea semne vor fi: foamete, seceta, ciuma, cutremure de pamant, intunecari de soare si de luna, razboaie si vesti de razboaie (Matei 24, 4; Marcu 13,7-13; Luca 21,9-19). Astfel de fenomene au fost totdeauna, dar acuma se vor inmuiti, prin ele Dumnezeu voind sa arate ca acestea trebuie sa se intample mai inainte de a veni sfarsitul.
Convertirea poporului evreu la crestinism

Unul din semnele cele mai semnificative cu privire la a doua venire a Domnului va fi convertirea poporului evreu la crestinism. Acest eveniment important a fost profetit si in Vechiul Testament de proorocul Osea astfel: „Fiii lui Israel se vor intoarce la credinta si-L vor caula pe Domnul Dumnezeul lor si pe David, imparatul lor, iar la sfarsitul zilelor cele depe urma se vor apropia cu infricosare de Domnul si de bunatatea Lui” (Osea 3, 5). Sfantul Apostol Pavel spune si mai clar: „Pentru ca nu voiesc sa nu stiti voi, fratilor, taina aceasta … ca impietrirea lui Israel s’a facut in parte, pana ce va intra tot numarul paganilor. Si asa tot Israelul se va mantui, precum este scris: Din Sion veni-va Izbavitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov; si acesta este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor” (Romani 11,25-27).
Aratarea pe cer a semnului Fiului Omului

Semnul Fiului Omului este crucea, fiindca prin ea Mantuitorul a castigat biruinta asupra mortii. Despre aratarea acestui semn, Mantuitorul a spus: „Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului … si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa” (Matei 24, 30). Fara indoiala, toate aceste semne se vor intampla inainte de a doua venire a Domnului, dar ordinea in care care vor aparea ramane necunoscuta. Implinirea lor va fi insa un indiciu ca sfarsitul lumii este aproape, deci cei ce nu s’au pocait vor avea posibilitatea sa se indrepte macar in ceasul al unsprezecelea. Tinand seama dc cele cuprinse in Scriptura Noului Testament, ne putem face o imagine despre modul in care se va petrece Parusia Domnului. La aparitia pe cer a semnului Fiului Omului (Matei 24,30) si la sunetul arhanghelului din trambita lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4,16), precum si la glasul Fiului lui Dumnezeu (Ioan 5,28), Domnul Se va pogori din cer imbracat in slava si cu putere multa, inconjurat de ingerii Sai (Matei 24,30, 16,27). El va veni in acelasi trup preamarit cu care a inviat si S’a inaltat la cer (Faptele Apostolilor 1, 11). In aceeasi clipa se va produce prefacerea lumii sau schimbarea chipului lumii acesteia (2 Petru 3,12-13), invierea mortilor si schimbarea trupurilor celor vii (1 Tesaloniceni 4,16-17; 1 Corinteni 15,51). Revenit pe noul pamant, Domnul Se va aseza pe scaunul de judecata, fiind inconjurat de ingeri, de apostoli si de sfinti (Matei 19,28; Luca 22,30; 1 Corinteni 6,2).

Am mentionat mai inainte ca schimbarea chipului acestei lumi sau prefacerea ei, a doua venire a Domnului si invierea mortilor se vor petrece oarecum deodata: lumea se va preface cu iuteala de fulger, din pamantul transfigurat vor invia trupurile mortilor, iar ale celor vii se vor schimba si deodata cu acestea va avea loc Parusia. De fapt, atat cauza prefacerii lumii, cat si a invierii mortilor va fi a doua venire a Domnului, de aceea ziua in care vor avea loc toate acestea se numeste „Ziua Domnului Iisus” (1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 1,14). Ea insa poarta si alte numiri: ziua cea de apoi (Ioan 6,39; 11, 24; 12,48), ziua Domnului cea mare si slavita (Faptele Apostolilor 2,20), ziua cea mare (Iuda 1, 6), ziua mantuirii (2 Corinteni 6,2), ziua veacului (2 Petru 3,18), ziua Fiului Omului (Luca 17, 24), iar fiindca in aceasta zi se va face judecata universala, ea poarta numeroase numiri si in legatura cu aceasta: ziua judecatii (Matei 11,22; 2 Petru 2, 9), ziua cercetarii (I Petru 2, 12), ziua cea mare a maniei (Apocalipsa 6,17), ziua maniei si aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu (Romani 2,15).

Daca Sfantul Apostol Petru spune ca in ziua Domnului „stihiile lumii vor arde” (2 Petru 3,10), aceasta inseamna ca lumea innoita, transfigurata, numita de Apostol „ceruri noi si pamant nou” (2 Petru 3,13) trebuie sa fie precedata de descompunerea lumii actuale, in scopul de a se curati si innoi, asa dupa cum si oamenii trebuie sa treaca prin moarte si putrezire pentru a invia cu trupurile nestricacioase si nemuritoare. Caci precum inainte de a-l crea pe om, Dumnezeu a creat lumea in care sa vietuiasca, asa si la sfarsitul lumii va transfigura lumea prezenta, dandu-i un chip nou, potrivit cu noul chip al oamenilor

sursa : http://www.razboiulnevazut.org

One thought on “Semnele timpului

  1. Au făcut ucenicii declaraţii premature cu privire la sfârşitul despre care vorbeşte Biblia?

    Parametrii temporali a Apocalipsei în lumina lui Mat. 24: 36 şi Luc. 21: 8

    Cartea Apocalipsa afirmă în cel mai clar şi limpede mod că împlinirea era aproape: „lucrurile cari au să se întâmple în curând … vremea este aproape! (1: 1-3); „lucrurile, cari au să se întâmple în curând …” „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” „Iată, Eu vin curând” (22: 6-12).

    Fapt: Apocalipsa a prezis a Doua Venire a lui Hristos.

    Fapt: în Mat. 24: 36, vorbind de parousia Sa, Iisus a spus, „despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni … numai Tatăl”.

    Fapt: în Ioan 16: 7-16 Iisus a spus că după înălţarea Lui Tatăl va trimite Duhul Sfânt să inspire pe apostoli şi să le „descopere lucrurile viitoare”.

    Fapt: Apocalipsa a fost scrisă de Ioan, inspirat de Duhul Sfânt trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei. (De fapt toate cărţile N.T. au fost scrise de oameni inspiraţi de Duhul, trimis de Tatăl care a cunoscut vremea parousiei).

    Fapt: În Apocalipsa 1: 1-3 găsim următoarele: „Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întâmple în curând”. Tatăl era Cel care descoperea că vremea împlinirii era aproape.

    Prin urmare: Apocalipsa nu poate fi respinsă ca fiind doar o vagă speranţă a lui Ioan referitor la împlinire. Nu poate fi luată doar ca o afirmaţie a lui Iisus cu pretenţia că El nu a cunoscut vremea. Toate afirmaţiile temporale din Apocalipsa sunt revelaţia inspirată din partea Tatălui, CARE A CUNOSCUT VREMEA şi l-a inspirat pe Ioan să spună şi să scrie că împlinirea era aproape.

    Cu alte cuvinte, Mat. 24: 36 nu poate fi folosit să infirme apropierea temporală a împlinirii Apocalipsei pe considerentul că Ioan nu putea cunoaşte vremea din moment ce nici Iisus n-o cunoştea.

    „Ignoranţa” lui iIsus din Mat. 24: 36 nu se aplică în Apocalipsa din moment ce în Apocalipsa Tatăl este cel care în mod categoric, limpede şi în repetate rânduri a spus că vremea era aproape.

    Nici nu poţi argumenta că D-zeu nu vede timpul aşa cum îl vede omul, din moment ce Iisus a spus că Tatăl cunoaşte „ziua şi ceasul”. Mai mult, Pavel a spus că D-zeu a „hotărât o zi” (Fpt. 17: 30-31). Acum, dacă Tatăl a cunoscut ziua şi ceasul şi a hotărât o zi, atunci este evident că El nu doar a ştiut cum să anunţe vremea, ci a comunicat demn de încredere aceea cunoştiinţă când l-a detereminat pe Ioan să scrie: „lucrurile cari au să se întâmple în curând … vremea este aproape!”

    În sprijunul ultimei afirmaţii notaţi corelarea dintre Mat. 24: 33 şi Luc. 21: 8.

    Observaţi cuvintele lui Iisus din Luc. 21: „Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Christosul`, şi ,Vremea se apropie (orig. s-a apropiat)” Să nu mergeţi după ei”.

    În discuţia Sa despre sfârşit, din Matei, Isus a dat ucenicilor semnele sfârşitului şi le-a zis: „când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Mat. 24: 33).

    El a prezentat semnele care aveau să indice reala apropiere a parousiei Sale (Mat. 24: 4-33).

    Iisus a spus ucenicilor Săi din primul secol să nu creadă (şi implicit, să nu facă) declaraţii premature cu privire la apropierea parousiei (sfârşitul – Luc. 21: 8).

    Dar apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol au spus că sfârşitul şi parousia s-au apropiat (Evr. 10: 37; Ic. 5: 8-9; 1Pet. 4: 5-17).

    Prin urmare,
    Trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Iisus au văzut semnele apropierii venirii lui Hristos, şi datorită acestui fapt au făcut declaraţiile pe care le-au făcut –
    sau,

    Trebuie să fie adevărat că apostolii inspiraţi ai lui Isus din primul secol, NU au văzut semnele şi de fapt au făcut declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului şi apropierea Venirii lui Christos.

    Observaţi câteva date aici:

    1). Prezenţa semnelor sfârşitului aveau să indice APROPIERE OBIECTIVĂ – nu vreo iminenţă ambiguă, elastică, (sau rapiditate a acţiunii) ci o reală apropiere a sfârşitului.
    – observaţi acum: Dispensaţionaliştii cred că atunci când apar semnele, credincioşii astăzi pot ştii că sfârşitul este în mod OBIECTIV APROAPE.
    Deci ei aplică expresiile „în curând” literal şi obiectiv, la momentul când, aşa după cum cred ei, apar semnele.

    Iisus însă a spus ucenicilor lui din primul secol:

    A. – Să nu creadă (implicit, să nu facă) declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului.
    B. – Că ei vor vedea semnele
    C. – Când vor fi apărut semnele, ei puteau ştii că sfârşitul era aproape.

    De aceea, întrebarea este, DE CE nu putem lua afirmaţiile temporale ale LOR în mod literal, din moment ce lor li s-a spus să nu creadă sau să nu facă afirmaţii privitoare la apropierea sfârşitului până nu au văzut semnele?

    – Au greşit ei în a vedea semnele, sau în afirmaţiile lor legate de apropierea sfârşitului?

    2). Iisus a spus că toate declaraţiile privitoare la apropiere trebuiau respinse până în momentul în care sfârşitul era întradevăr aproape, semnele indicând acest lucru. Deci, oricine zicea „sfârşitul este aproape” înainte ca să apară semnele, trebuia respins ca profet fals. „Să nu mergeţi după ei!”

    3). Petru şi Ioan au auzit avertizările lui iIsus cu privire la a crede (şi deci, a face) declaraţii premature privind apropierea sfârşitului. Ei au ştiut mai bine decât oricine altcineva că nu trebuie să creadă sau să facă declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului.

    4). În deplină cunoştiinţă că Iisus a avertizat împotriva acceptării şi facerii unor declaraţii premature referitoare la apropierea sfârşitului, totuşi, scriind prin inspiraţia Duhului trimis de Tatăl ca să „descopere lucrurile viitoare” (Io.16:13), Petru a scris: „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (1Pet. 4: 17), „a sosit (suntem în) clipa când judecata stă să înceapă …” (1Pet. 4: 7).

    5). Mai mult, Ioan a scris şi Iisus a spus: „lucrurile cari au să se întâmple în curând … vremea este aproape! „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape” (Apo. 1: 1-3; 22: 6-12).

    Deci, Petru şi Ioan l-au auzit pe Iisus avertizând cu privire la acceptarea (sau facerea) declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului.

    Deci, în deplină cunoştiinţă de faptul că Iisus a interzis facerea de declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului, AMÂNDOI AU AFIRMAT CĂ VREMEA SFÂRŞITULUI A FOST APROAPE. (nu este remarcabil faptul că Petru a folosit aproape cuvintele identice pe care a spus Iisus că le vor folosi învăţătorii falşi?)

    Petru, care a fost avertizat să nu facă declaraţii premature a scris: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape!” 1Pet. 4: 7; „Suntem în clipa (pe punctul) când judecata este gata să înceapă de la casa lui D-zeu” 1Pet. 4: 17;

    Ioan care a fost avertizat, să nu facă declaraţii premature, a scris: „lucrurile care au să se întâmple în curând”, „vremea este aproape” Apo. 1: 1-3; „Să nu pecetluişti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape!” … „Iată Eu vin curând!” Apo. 22: 6-12).

    Isus Cel care a avertizat cu privire la declaraţiile premature a zis: „Să nu pecetluişti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape!” … „Iată Eu vin curând!” (Apo. 22: 6-12).

    Iisus Însuşi a fost Cel care a spus în Apo. 22: 6; 10-12 că împlinirea era aproape, şi venea cu repeziciune.

    Deci, dacă sfârşitul şi Parousia nu au fost întradevăr aproape, Isus devine chiar unul dintre acei profeţi falşi făcând declaraţii premature privitor la apropierea sfârşitului, despre care El Însuşi a avertizat.

    Acum avem doar două obţiuni aici, pe care o alegi?

    1. Declaraţiile lui Petru, Ioan (şi Iisus) privitoare la apropierea sfârşitului erau de fapt unele dintre acele declaraţii premature (şi deci false) pe care Isus le-a condamnat! În acest caz trebuie să-i respingem pe Petru şi pe Ioan, (şi pe Iisus) ca profeţi mincinoşi.

    2. Totuşi, ei pretind că scriu prin Duhul trimis de Tatăl, care, ţineţi minte, cunoştea vremea sfârşitului şi astfel declaraţiile lui Petru şi Ioan privitoare la apropierea sfârşitului au fost adevărate.

    Oricum, dacă afirmaţiile lui Petru şi Ioan cum că sfârşitul s-a fost apropiat acum 2000 de ani sunt adevărate, atunci evident că toate declaraţiile privitoare la apropierea sfârşitului care au venit după generaţia lor, sunt evident false.

    „Aproape” nu înseamnă 2000 de ani pentrucă semnele, amintiţi-vă, indicau că sfârşitul era CHIAR LA UŞI!

    ÎNTREBĂRI

    – Au făcut Petru şi Ioan declaraţii premature cu privire la apropierea sfârşitului? DA sau NU?

    – A făcut Isus declaraţii premature privind apropierea sfârşitului în Apocalipsa?

    – Au avut ei dreptatre când au afirmat că sfârşitul s-a apropiat acum 2000 de ani? DA sau NU?

    Deci, dacă declaraţiile lui Iisus şi ale apostolilor Săi nu au fost premature (şi desigur că nu au fost) atunci o provenienţă şi o aplicaţie pre A.D. 70 din primul secol a Apocalipsei, este singura interpretare şi aplicare viabilă.

    Faptul incontestabil este că însăşi apostolii cu care a vorbit Iisus despre pericolul declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, AU FĂCUT DECLARAŢII PRIVITOARE LA SFÂRŞIT.

    Ei, fie au avut dreptate – fapt care distruge paradigma dispensaţionalistă – sau ei au greşit – fapt care-i face chiar profeţii mincinoşi, despre care i-a avertizat Iisus.

    Mai rău, Iisus Însuşi face ceea ce dispensaţionaliştii consideră a fi declaraţii premature privitoare la apropierea sfârşitului.

    Din moment ce Ioan a fost unul din cei care l-au auzit pe Isus avertizând împotriva declaraţiilor premature privitoare la apropierea sfârşitului, şi din moment ce Ioan a scris – prin Duhul venit de la Tatăl – că a sosit vremea, paradigma viitoristă este falsă!
    Josh

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s